FC BRAȘOV: Despre interimat, licență și mai presus de toate, dragostea pentru Steagu

Tonifiantă această victorie împotriva lui FC Vaslui. Și utilă, stegarii fiind într-o situație delicată la ora meciului cu numai două victorii, cu Severin și Mediaș, ambele chinuite. A trebuit să apară scurt circuitul dat de înfrângerea de la Piatra Neamț în urma unei prestații jalnice pentru ca la echipă să se întâmple ceva. Și nu doar la nivelul băncii tehnice. Mai mult a opticii jucătorilor. „Atmosfera la echipă a fost excelentă în săptămâna premergătoare jocului, exceptând acel episod cu antrenorii”, a spus cineva din interiorul clubului. „S-au antrenat cu plăcere, s-a băut și o bere după, ce mai, ca în vremurile bune”, a continuat interlocutorul nostru. Acest episod ne duce cu gândul la vorbele celui mai prolific atacant al FC Brașov de-a lungul timpului, Marian Ivan care spunea adesea, „dă-i voie fotbalistului să bea o bere că dacă nu bea el pe furiș trei”. Și pentru că tot veni vorba de Ivan, acesta s-a arătat încântat de ce s-a întâmplat la meciul cu Vaslui. „Mă bucură enorm această victorie. Pentru echipă, pentru Adi Szabo (foto), chiar își merita și el rândul, e de atâta vreme la echipa asta, e normal să sufere pentru ea”. Fostul internațional a punctat și totodată a redeschis o controversă, cu ce sunt mai buni cei care vin din alte zări, decât localnicii. „Nu vreau să acuz pe cineva, chiar sunt unii care își merită salariul. De fapt pentru asta se apelează la străini, că sunt peste valoarea a ceea ce avem noi. Și atunci e firesc, vin și își fac treaba bine, merită banii. Și eu când am stat atâta amar prin China, m-am dus pentru bani, nu că nu mai puteam eu de dorul chinezilor. Da, dar eu, scuzați lipsa de modestie, făceam diferența acolo cu golurile date. Așa și aici. Poate Badea și-a făcut-o cu mâna lui. Păi m-a uns pe suflet cum a jucat copilul ăsta, Mateiu cu Vaslui. Atitudine, devotament, spirit de sacrificiu și multă multă muncă. Ei, la Badea juca băiatul ăla de pe la Otopeni,nu mai știu cum îl cheamă (n.n. Menassel). Sau mi-a plăcut foarte mult de Batin, că îi și spuneam lui fimiu (n.n. Cosmin, atacant la FC Brașov II), uite tată, ăsta atacant, din preluare a depășit doi fundași și a rămas doar cu portarul. A mai tras și perfect, la colțul lung și a rezolvat meciul. Păi să nu îți vină dracii când te uiți la fotbaliști aduși și plătiți cu bani mulți și nu fac o preluare de Doamne- ajută, darămite să ofere o pasă decisivă”. Atunci venim noi și ne întrebăm, fără a ne gândi la Badea și fără a-l acuza neapărat pe Neculaie, oare înainte de a face mâna pâlnie la ochi, cătând în zare antrenori sau jucători minune, nu ar fi bine să îți arunci ochii pe lângă casă? Beneficiile ar fi imense. De la cele materiale, că normal, omul îți vine, dar are și pretenții, la cele sentimentale. Păi ținem minte antrenori de pe la București ce s-au perindat la echipă, după înfrângeri, fuguța în mașină și valea, acasă să uite de stres. Dacă or fi avut așa ceva. Altfel stau lucrurile cu cei care simt ceva pentru echipă, jucători sau antrenori, care să îi intereseze și ce simt iubitorii acestei echipe, oamenii simpli de pe stradă, care vin la stadion sau care urmăresc echipa la televizor. Nu pot fi comparați cu cei pentru care contează doar „golaverajul” și când spunem asta nu ne referim la golurile marcate sau primite. Așa și cu truditorii ăștia doi, Szabo și Șanta, doi oameni devotați care și-au câștigat incredibil de repede respectul tuturor, al jucătorilor, al conducerii și nu în ultimul rând al semenilor din orașul în care conviețuiesc. Chiar dacă deocamdată interimari, deh, fița cu licența Pro, o găselniță de stors bani, cei doi își fac treaba și încearcă să adune puncte până o fi numit un altul, cu „ștaif”. Și dacă nu o merge cu antrenorul școlit, care vorbește din cărți, ne întoarcem și mai punem de un interimat, nu de alta, dar echipa va avea nevoie de puncte în clasament.