FC BRAȘOV- 75 de ani de existență: Brașovul are fotbal dinaintea primului război mondial

rașele care au îndrăgit fotbalul încă din primii ani în care a pătruns pe pământurile noastre. Încă de la începutul secolului XX se juca fotbal pe aceste locuri iar primele semne au fost date prin 1914, când s-a constituit oficial prima echipă, Brașovia. Orașul de la poalele Tâmpei a cucerit în 1928 prin Colțea, titlul de campioană a țării, după ce cu un an înainte aceasta disputase finala în compania Ripensiei timișorene. În 1932, atunci când s-a trecut la organizarea sistemului divizionar, așa cum este și în momentul de față, Brașovul a fost reprezentat de ”Brașovia”, care peste 5 ani, din lipsa fondurilor, a cedat locul în divizia C, unde ajunsese pe parcurs, nou înființata Astra, FC Brașov de astăzi. De altfel, Astra luase ființă în vara spre toamna lui 1936.Au trecut de atunci 75 de ani de când ființează formația galben-negrilor cum ne place s-o denumim astăzi. Dacă ne gândim la genericul formației de sub Tâmpa, de la debutul sistemului divizionar din 1932 mai sunt astăzi pe prima scenă, Universitatea Cluj, Rapid București și prin extensie, FC Brașov. Promovarea în divizia B, cu implicații la nivel înalt Astra Brașov a avut scurte prezențe în divizile C și B în perioada interbelică în sistemul național. În timpul celui de al doilea război mondial, a participat între 1941 și 1945 la ”Cupa Eroilor”, competițție echivalentă cu divizia secundă, dar nerecunoscută ca atare. La încheierea conflagrației mondiale, în 1945, în condițiile impuse de noul regim, clubul se reorganizează sub președenția ing. Ion Poteanu și a șefului de secție fotbal, Theodor Băneșiu. În noua ediție a diviziei C din sezonul 1946/47, o regăsim și pe Metalul Steagul Roșu, iar în sezonul următor când se dispută numai turul de campionat după care se desființează, a ocupat locul XII în seria a IV-a. Din 1948, pe când echipa se afla în campionatul districtual-regional, vine Silviu Ploieșteanu ca antrenor-jucător. A câștigat în 1950 campionatul local și participă la barajul de promovare în divizia secundă, un baraj cu peripeții și cu implicarea unor personalități ale vremii. Au câștigat lupta cu una din formațiile vechi ale orasului, ACFR, care avea în dotare Stadionul Tineretului. cum se numea în acel moment actualul stadion „Silviu Ploieșteanu”. Proca, contestat de adversari Nefiind încă reconstituită divizia C, lupta pentru promovare în divizia B era destul de lungă și anevoioasă. După primele meciuri, considerate mai simple, cu Câmpul Lung Muscel și Curtea de Argeș, a urmat disputa cu Progresul Finanțe Bănci, o dispută cum rar s-a văzut în acele vremuri. Formația bucureșteană îl avea ca președinte de onoare pe Ministrul de Finanțe, Dumitru Petrescu, om cu mare influență în epocă. Brașovenii au câștigat atât la București, 3-0 cât și la Brașov, 2-0. Meciul a fost contestat de învinși, pe considerentul că Nicolae Proca nu ar fi fost legitimat regulamentar. Ce se întâmplase. Atacantul stegarilor, Nicolae Proca (foto stânga) a venit de la formația Alimentara, formație care se desființase și care putea să se legitimeze la orice echipă. La intervenția ministrului, Federația a anulat primele două partide și a hotărât rejucarea pe un teren neutru, la Buzău și fără drept de joc pentru Nicolae Proca (cel care ulterior îl va urma la conducerea tehnică pe Silviu Ploieșteanu). La Buzău, bucurestenii au câștigat cu 3-0 și totul părea pierdut. În acele momente dificile, stegarii nu s-au dat bătuți și au intervenit la directorul general al Uzinei de autocamioane, Gheorghe Rădoi, nimeni altul decât ginerele lui Gheorghiu Dej și el deosebit de influent în vreme. A fost suficientă interventia acestuia și s-a făcut dreptate pentru că s-a dat o nouă rejucare, cu drept de joc pentru Proca. Brașovenii s-au impus cu 4-2 la București și cu 2-0 la Brașov. Finala barajului printre săbii și cuțite Cînd totul părea că apele s-au liniștit, finala barajului dintre Metalul Steagul Roșu și Progresul Brăila a fost o finală de un rar dramatism, așa cum ne-a relatat Nicolae Proca într-un interviu .”Ne așteptam să fie greu pentru că și brăilenii doreau să ajungă în A, dar de acolo și până la ce s-a întâmplat a fost o cale lungă. Un public incitat, înarmat cu săbii și cuțite ne teroriza. Atunci am vorbit cu băieții să stăm cuminți în apărare, să nu-i provocăm, ceea ce ne-a reușit .Am obținut un egal fără goluri și la returul de la Brașov am învins cu 2-0, calificându-ne în eșalonul al doilea ”. În 1950 la Brașov a fost transferată de la București formația Dinamo B, fosta echipă Unirea Tricolor pe care regimul a desființat-o și care a evoluat în divizia A. Revenirea Brașovului în liga secundă, după 9 ani, a fost sărbătorită cu o friptură și un buchet de flori pentru antrenorul Silviu Ploieșteanu la Reduta. Promovarea lui Hașoti, Fusulan, Ciripoi și ceilalți Pe 5 Ianuarie 1956, Federatia de Fotbal a prezentat comunicatul privind omologarea ediției 1950 a campionatelor celor două divizii. În acea perioadă campionatul divizionar se disputa în sistemul sovietic,primăvara-toamna. În prima serie a diviziei secunde, se aflau două formații de sub Tâmpa, Tractorul, ocupanta locului 5 și Metalul Steagul Roșu, clasată pe locul 9 la egalitate cu următoarele două locuri, ocupate de Flamura Roșie Sf.Gheorghe și Locomotiva Craiova care au retrogradat. Brașovenii s-au salvat de la trecerea în campionatul regional datorită unui golaveraj superior. Pentru ediția următoare, campionatul diviziei secunde s-a restructurat de la 3 serii cu 40 de echipe la 2 serii cu 27 de echipe, stegarii fiind repartizați în seria a II-a unde pornea favorită Progresul, de fapt „naționala” de juniori. În formația stegarilor, Silviu Ploieșteanu avea deja 9 ani de cînd se afla pe banca tehnică, ceea ce constituia pentru acea vreme o mare raritate. Avea în echipă jucători experimentați cu care a atacat promovarea. Principala caracteristică a echipei era pe lângă o amiciție deosebită, omogenitatea sufletească dar și omogenitatea tehnică și un puternic spirit colectiv. Erau recunoscute cursele pe flancuri ale lui Hașoti, fantezia lui David sau subtilitatea tehnică și eficacitatea lui Proca. Stegarii au început furtunos campionatul, cu 7 victorii consecutive, din care patru în deplasare, cu un golaveraj zdrobitor, 22-3. Printre învinse s-au numărat protagonistele seriei, Progresul, Dinamo 6 București și Flacăra 1 Mai Ploiești, Locomotiva PCA Constanța. Cu acest început furtunos, stegarii și-au ținut la respect adversarii până la final, câștigând seria en-fenfare. Diferența mare de puncte, a făcut ca brașovenii să promoveze cu 5 etape înainte de final. Echipa standard cu care stegarii au promovat în premieră pe prima scenă a fost: Constantin Ghiță, Constantin-Tică Constantinescu- Gheorghe Raicu, Gheorghe Marinescu, Gheorghe Percea, Gheorghe Aron, Octavian Zaharia, Emanoil Hașoti, Gheorghe Fusulan, Gheorghe Ciripoi, Zoltan David. Prima de promovare, un turneu în fosta URSS, Pentru comportarea avută echipei i s-a asigurat un turneu de 11 zile în fosta URSS în Republicile Ucraina și Moldova , unde s-a confruntat cu echipe din campionaul unional: 2-1 cu Casa Ofiterilor din Odesa; 1-1 cu Dinamo Kiev; 2-3 cu Burevestnik Chininău. Debutul efectiv în divizia A a avut loc în toamna următoare, atunci când campionatul a revenit la sistemul toamnă-primăvară. A 55-a aniversare a evoluției în prima divizie se va aniversa pe 18 august viitor, pentru că în primăvara lui 1957 a avut loc ”Cupa Primăverii” o competiție amicală de tranziție.