Fântâna tămăduitoare din Ierusalimul Ardealului

Un pelerinaj la Mănăstirea Sâmbăta, supranumită şi Ierusalimul Ardealului,  presupune şi o oprire la fântâna Izvorul Tămăduirii. Toţi localnicii, dar şi călugării îţi vor spune că este făcătoare de minuni. Atestată documentar din secolul al XVI-lea, fântâna este cea mai veche piesă din incinta mănăstirii, în jurul căreia, de-a lungul timpului, s-au petrecut şi ţesut multe întâmplări miraculoase şi legende. Izvorul a fost descoperit acum mai bine de 500 de ani. La scurtă vreme, au început vindecările celor care au băut din apa lui. De aceea, a fost numit Izvorul Tămăduirii.

Înainte de săparea fântânii cu apă vindecătoare şi de ridicarea mănăstirii, în acea poiană a fost doar un izvor pe care oamenii l-au descoperit acum mai bine de cinci veacuri. La scurtă vreme, au început vindecările celor care beau din apa lui. De aceea, a fost numit Izvorul Tămăduirii. 

Legenda spune că voievodul Matei Basarab a trecut şi el prin apropiere. O boală de piele îl chinuia de ani buni şi nu fusese vindecată nici de cei mai pricepuţi doctori. După ce s-a spălat cu apa izvorului pe mâini şi pe faţă, n-a trecut mult şi pielea a început să i se cureţe. Apoi, scăldându-şi întreg corpul în apa izvorului, domnitorul s-a vindecat în mod miraculos. Cum mama lui ceruse construirea unei bisericuţe de lemn în apropierea izvorului, domnitorul a fortificat-o pentru a fi apărată în faţa atacurilor străine.

 

 

Vindecări de boli incurabile

Călugării locului spun că izvorul i-a vindecat pe mulţi credincioşi de boli incurabile. Bolnavii de epilepsie, de cancer, de boli psihice şi-au găsit aici alinarea. Părintele Ieromonah Dionisie Ignat de la Mănăstirea Albac, a povestit într-un interviu acordat unui cotidian central, cum o veche prietenă a sa a fost vindecată de izvorul tămăduitor. Era student în anul I la Teologie când duhovnicul lui l-a îndemnat să meargă două săptămâni la Sâmbăta. N-a mers singur, ci a luat-o cu el şi pe Maria Silaghi, o tânără de 17 ani care suferea de scleroză multiplă. „Era într-o vineri când am ajuns acolo, spune părintele. Chiar în vinerea aceea s-a spovedit, a fost la Sfânta Liturghie, s-a împărtăşit, a stat la Sfântul Maslu, apoi ne-am înţeles să o duc eu cu căruciorul până la izvor. Acolo, s-a spălat pe picioare, pe mâini, pe faţă, a spus «Cuvine-se cu adevărat», apoi, când să plecăm, mi-a spus că simte aşa o putere în picioare. A mers până la mănăstire, unde a intrat pe picioarele ei”, a spus părintele. 

 

Izvorul lui Arsenie Boca 

Un pelerinaj la Mănăstirea Sâmbăta nu se poate încheia fără o vizită şi o rugăciune la Chilia părintelui Arsenie Boca, săpată în munte. Traseul de aproximativ cinci kilometri nu este unul uşor şi este periculos pe timp de iarnă, aşa că este recomandat să fie parcurs vara. Mulţi spun că o rugăciune spusă la Chilia lui Arsenie Boca, le-a adus liniştite şi i-a ferit de probleme. Nu departe de mănăstire, la vreo 500 de metri, se află însă izvorul părintelui Arsenie Boca, supranumit şi sfântul Ardealului. Părintele a fost stareţ la Sâmbăta în tinereţe. Sute de oameni vin acum la izvorul care îi poartă numele şi iau apă. Se spune că părintele a lovit cu toiagul în pământ şi aşa a izvorât apa, care are proprietăţi vindecătoare. Unii istorici spun însă că izvorul a existat mereu acolo şi că părintele l-a curăţat şi a sfinţit apa.