Fântâna tămăduitoare de la Mănăstirea Sâmbăta

La câţiva kilometri de Făgăraş, pe Valea Sâmbetei, se ridică mândră Mănăstirea Brâncoveanu, sub înaltele terase de piatră ale Munţilor Făgăraş. Lanţul lor se întrerupe, lăsând să se formeze o uriaşă cale de trecere spre mănăstirea liniştită şi impunătoare.
Locaşul te primeşte cu căldură şi-ţi dezvăluie cel mai de preţ odor: fântâna cu apă vindecătoare, cea mai veche construcţie din interiorul ei. De fapt, datorită acestei fântâni a fost ridicat întreg aşezământul. În grădina mănăstirii găseşti şi un fir de apă, cunoscut azi drept Izvorul Tămăduirii.

Cum a apărut izvorul?
Înainte de săparea fântânii cu apă vindecătoare şi de ridicarea mănăstirii, în acea poiană a fost doar un izvor pe care oamenii l-au descoperit acum mai bine de 500 de ani. La scurtă vreme, au început vindecările celor care beau din apa lui.
De aceea, a fost numit Izvorul Tămăduirii. Legenda spune că voievodul Matei Basarab a trecut şi el prin apropiere. O boală de piele îl chinuia de ani buni şi nu fusese vindecată nici de cei mai pricepuţi doctori.
După ce s-a spălat cu apa izvorului pe mâini şi pe faţă, n-a trecut mult şi pielea a început să i se cureţe. Apoi, scăldându-şi întreg corpul în apa izvorului, domnitorul s-a vindecat în mod miraculos. Cum mama lui ceruse construirea unei bisericuţe de lemn în apropierea izvorului, domnitorul a fortificat-o pentru a fi apărată în faţa atacurilor străine.

Vindecări de boli incurabile
Călugării locului spun că izvorul i-a vindecat pe mulţi credincioşi de boli incurabile. Bolnavii de epilepsie, de cancer, de boli psihice şi-au găsit aici alinarea.
Una dintre credincioasele care a venit cu speranţă la Mănăstirea Brâncoveanu a fost şi Liliana Bârsan, din localitatea Crucea, judeţul Constanţa. Îl adusese pe copilul ei, care îşi pierduse vederea într-un accident.
A luat din apa izvorului tămăduitor, care fusese sfinţită de preoţi, şi a spălat ochii copilului. Mare i-a fost bucuria când, la două zile înaintea aniversării lui, acesta şi-a recăpătat vederea.

Altă minune a izvorului
Părintele Ieromonah Dionisie Ignat de la Mănăstirea Albac povesteşte cum o veche prietenă a sa a fost vindecată de izvorul tămăduitor. Era student în anul I la Teologie când duhovnicul lui l-a îndemnat să meargă două săptămâni la Sâmbăta.
N-a mers singur, ci a luat-o cu el şi pe Maria Silaghi, o tânără de 17 ani care suferea de scleroză multiplă. „Era într-o vineri când am ajuns acolo, spune părintele. Chiar în vinerea aceea s-a spovedit, a fost la Sfânta Liturghie, s-a împărtăşit, a stat la Sfântul Maslu, apoi ne-am înţeles să o duc eu cu căruciorul până la izvor. (...) Acolo, s-a spălat pe picioare, pe mâini, pe faţă, a spus „Cuvine-se cu adevărat", apoi, când să plecăm, mi-a spus că simte aşa o putere în picioare. (...) A mers până la mănăstire, unde a intrat pe picioarele ei.”

Izvorul părintelui Arsenie
„Cine va bea din apă pe care Eu i-o voi da, nu va mai înseta în veci, căci se va face în el izvor de apă curgătoare, pentru viaţa veşnică”. Scrise pe o stâncă, cuvintele Evangheliei te întâmpină de departe, de lângă izvorul cel răcoros, învelit în tăcerea pădurii de fagi şi de brazi, nu departe de Mănăstirea Sâmbătă: izvorul părintelui Arsenie Boca. Te închini, bei din apă sfinţită prin anii 40 de prezenţa şi harul părintelui şi te aşezi la masa clădită aici pentru pelerinii osteniţi de drum. Şi, într-un fel, pare că nimic nu aminteşte de părintele Boca, căci poiana largă de-alături, unde altădată se adunau credincioşii cu miile, veniţi la el ca să-i spovedească sau măcar să-i atingă, să-i simtă harul, poiana e acum goală, şi până şi pe indicatorul din pădure scrie sec: „Spre Izvor...". De parcă cineva ar vrea să facă într-un fel scapate-n uitare amintirea şi minunile săvârşite aici de acela pe care toţi ardelenii îl ştiu de sfânt, sfântul lor, căruia ţăranii-i ţin şi azi portretul prin case, pe pereţi, ca pe-o icoană. Şi totuşi, acolo, la izvorul său, umbra părintelui este foarte puternică: aproape poţi să o simţi cum răsare din iarbă, strânsă în pacea aceea difuză şi sfinţită care te prinde de cum ai ajuns aici, tămăduindu-ţi sufletul.

Foto: PELERINAJ. Mii de credincioşi din toate colţurile ţării sunt aşteptaţi astăzi la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. Acest lăcaş de cult îşi va sărbători cel de-al doilea hram, care poartă numele de „Izvorul Tămăduirii” primul fiind „Adormirea Maicii Domnului”. Pelerini din toate colţurile ţării sosesc aici pentru a se ruga şi pentru a bea apă din izvorul sfânt. (Foto: Ziarul Lumina)