Familie, nu centru, spune Uniunea Europeană!

O fetiţă de numai 7 ani a ajuns, urmare a unui concurs de împrejurări, într-un centru de plasament, desi micuţa are familie - un tată şi o mama care o iubesc şi fraţi după care tânjeşte să se poată juca împreună. Familia a avut o situaţie dificilă în trecut, însă, cu ajutorul mănăstirii Sfântu Gheorghe din Buneşti, al Asociaţiei Catharsis şi al mai multor oameni care s-au implicat şi se implică în continuare, acum le este mult mai bine, se pot descurca singuri, fără ajutorul comunităţii. Părinţii şi-au oficializat relaţia, i-au trimis pe copii la şcoală şi grădiniţă, i-au înscris la medical de familie şi primesc alocaţiile micuţilor şi ajutor social. În plus, tatăl munceşte la mănăstire de câte ori este nevoie – de obicei, mai multe zile pe săptămână – şi prin sat, aducând venituri suplimentare care asigură traiul întregii familii. Cu toate acestea, Mirela a ajuns într-un centru de plasament unde are cele necesare, însă nu are dragostea părintească şi a fraţilor.
„Niciun copil n-ar trebui să crească în centre de plasament, atâta timp cât legea prevede ca alternativă, familia de plasament sau de adopţie. O familie din Fiser se luptă de şase luni să-şi ia  copilul acasă, din sistem. Dar asistentul social din Primăria Rupea face tot ceea ce-i stă în putinţă să pună piedici reintegrării copilului în familia biologică, deşi copilul nu a fost abandonat de părinţi.  Din exces de zel, asistenta  socială a smuls copilul din familie, doar pentru faptul că tatăl său i-a dat o palmă, pe motiv că a lipsit o noapte de acasă, fără să spună părinţilor. Se întâmplă des in satele ţigăneşti si nu numai, ca un copil să rămână peste noapte în casa unui coleg de şcoală, cu acordul părinţilor.  Fetiţa, în vârstă de 7 ani, a fost «sechestrată» de nişte vecini, timp de o noapte, drept răzbunare pentru un conflict mai vechi. Tatăl, înnebunit, a umblat din casă în casă până pe la miezul nopţii. Doar un vecin nu i-a răspuns, nici chiar după ce a aruncat o piatră în perete, pentru că, acolo era ascunsă micuţa.  Vecinii au alertat Poliţia, care imediat s-a pus în mişcare. Un poliţist, însoţit de asistenta socială, s-a deplasat la faţa locului. Asistenta socială a decis ceea ce este mai rău, adică instituţionalizarea copilului... În loc să stingă conflictul, l-a amplificat. A luat forţat copilul de lângă tatăl său, mama fiind în maternitate, deşi copilul plângea în hohote... În loc să-l consilieze pe tatăl «bătăuş», i-a aplicat o lecţie ca «să-l înveţe minte», separând copilul de fraţi şi părinţi.  Poliţistul, înţelegând circumstanţele incidentului, nu a aplicat nicio amendă. Dimpotrivă, i-a sfătuit pe oameni să se împace, să aibă grijă fiecare de copiii lui, aşa ceva să nu se mai repete.  Fetiţa a fost internată în spitalul Rupea, deşi nu era bolnavă. Cinci zile mai târziu a fost externată, dar, în loc să fie dusă acasă, a fost dusă la Codlea, la un centru... Părinţii şi-au vizitat copilul şi au cerut Tribunalului pentru minori să le dea copilul acasă. Dar asistenta socială s-a opus. Astfel, copilul a ajuns în al doilea centru, în loc să ajungă acasă, lângă fraţi şi părinţi, chiar înainte de Crăciun. Acum, aş vrea s-o  întreb pe asistenta socială dacă este conştientă de răul făcut copilului şi neputincioşilor săi părinţi. Și încă ceva, să ne spună ce-ar fi făcut ea, dacă fetiţa ei de 7 ani ar fi lipsit o noapte întreagă de acasă?!?”, a postat Azota Popescu, preşedintele Asociaţiei Catharsis, pe pagina de facebook.
Duminică, familia a fost să îşi viziteze fetiţa, la centrul din Rupea. Micuţa era la biserică, împreună cu alte câteva fete, iar părinţii au mers şi au întâlnit-o în Casa Domnului, unde Mirela era obişnuită să meargă încă de când era acasă şi tatăl o ducea la mănăstire, „la naşa”. Foarte fericită să-i vadă pe cei dragi, Mirela a petrecut câteva ore împreună cu fraţii şi părinţii şi a rămas cu lacrimi în ochi la plecarea acestora. Lacrimi care ar fi putut fi evitate, cu ceva mai multă atenţie şi, mai ales, suflet din partea celor care au datoria să sprijine familiile şi copiii.