Experimentul unui nutriţionist: cum (nu) creşte glicemia

Nutriţioniştii atrag atenţia că alimentele care conţin cantităţi ridicate de zahăr reprezintă atât un pericol pentru sănătate, cât şi o cauză a creşterii în greutate, însă există anumite reguli care ţin glicemia sub control. Nutriţionistul Roxana Radu a descoperit, în urma unui experiment, că obiceiul de a consuma dulcele după masă contribuie la păstrarea glicemiei în limite normale.
„Primul experiment pe care l-am făcut a fost dulcele pe stomacul gol. Am plecat de la o glicemie de 77 mg/dL şi am ajuns la 157 mg/dL. Curba glicemică trebuie să fie cât mai aplatizată. Este important să nu secretăm foarte multă insulină. Când am consumat aceeaşi cantitate de dulce, dar după masă, glicemia mea s-a menţinut în limite normale. Glicemia noastră este direct răspunzătoare de depozitele de grăsime. Atunci când glicemia creşte, depozitele de grăsime devin mai mari", a spus nutriţionistul.
În cazul adulţilor, valorile optime ale glicemiei, pe stomacul gol, sunt cuprinse între 70 şi 100 mg/dL, iar după masă, ar trebui să ajungă la maxim 140 mg/dL.
Cu toate acestea, studiile efectuate pe nediabetici ne arată că este indicat să evităm creşterea nivelului de glucoză cu mai mult de 30 mg/dL.
Printre principalele simptome care apar atunci când atingem un vârf glicemic se numără setea crescută, urinările dese, oboseala, vederea înceţoşată, oboseala, amorţeala şi furnicăturile la nivelul picioarelor sau al mâinilor.
Există însă un truc care ţine glicemia sub control, chiar şi atunci când mâncăm nesănătos.
„Dacă luăm o lingură de oţet cu 20 de minute înainte de masă, curba glicemică nu va mai fi la fel de abruptă, pentru că acidul acetic din oţet inactivează enzima care descompune carbohidraţii. Cei care nu pot consuma o linguriţă de oţet, pot mânca o salată sau murături”, a explicat specialistul.
Frecvenţa de testare a nivelului glicemiei în sânge depinde de starea de sănătate a persoanei. În cazul celor sănătoşi, până la vârsta de 45 de ani, nivelul glucozei din sânge se măsoară la recomandarea medicului. După vârsta de 45 de ani, analiza se efectuează la fiecare trei ani.