Experimentul TVR

Cât timp postul național a fost singurul actor de pe piața media a imaginii, în jurul TVR s-au dat bătălii înverșunate, între Putere și Opoziție. I s-a reproșat constant subiectivitatea – din partea ambelor tabere – și niciodată nu a putut fi mulțumită pe deplin vreuna dintre ele. Principala redută au constituit-o emisiunile informative, despre care se credea că formează la nivel de masă opinii și influențează decisiv procente electorale. Prima schimbare reală – de personal și de atitudine – s-a produs în 1997, odată cu „schimbarea” care a adus la conducere și în posturile cheie ale Televiziunii jurnaliști care se remarcaseră prin tonul critic și prin reproșuri înverșunate. Inutil să menționăm că aceștia nici măcar n-au încercat să echilibreze balanța, Televiziunea Română devenind o portavoce a luptei împotriva... noii Opoziții, care la rândul său reclama ceea ce i se reclamase anterior. Experimentul Convenției Democratice a fost dezastruos și pe acest palier, noii formatori de opinie nedispunând nici măcar de profesionalismul celor pe care-i dăduseră la o parte. Este și motivul pentru care, după schimbarea schimbării, aceștia au dispărut pur și simplu din peisaj, cu mici excepții. Eșecul a purtat, însă, și amprenta concurenței marcale de apariția mai multor canale private – alimentate copios cu personalul – în special cel tehnic – postului unic. Ponderea și impactul TVR au scăzut treptat, sub presiunea canalelor comerciale, care au preluat conducerea. Asta n-a scutit instituția din Pangratti de reproșuri în toate perioadele care au urmat, în care puterile ce s-au succedat au făcut din ea o sinecură pentru diverși propagandiști, incapabili să gestioneze o afacere de dimensiunile acesteia și purtând povara imobilismului structurilor și reglementărilor existente. TVR a acumulat, în ritm galopant, datorii care după unele calcule depășesc suta de milioane de euro, în condițiile în care managementul său nu s-a putut racorda situației economice. Sau n-a vrut. Echipa de la cârma sa a încercat să combată criza internă cu cheltuieli nesăbuite. Cel mai strident exemplu îl constituie faptul că, în ultimul sezon, departamentul informativ – condus până de curând de cea mai detestată persoană din istoria instituției – a încredințat principalele emisiuni care au de transmis mesaje politice unor jurnaliști de mâna a doua, din segmentul favorabil puterii din presa scrisă, pe care i-a plătit cu sume exorbitante, în condițiile în care dispune de propriii jurnaliști, suficient de competenți pentru a face față competiției. Noul premier a declarat că nu dorește să sancționeze postul public pentru derapajale care au vizat, prioritar, fost opoziție. Ponta a spus că ar prefera ca lucrurile să se desfășoare conform normelor democratice. Iar una dintre acestea o reprezintă votul din parlament la raportul de activitate al instituției, a cărui analiză este întârziată cu aproape șase luni. Până atunci TVR își continuă nestingherită demersurile partizane și cheltuielile iresponsabile.