Experienţa unei braşovence care trăieşte pandemia în Coreea de Sud

Braşoveanca Elena Groza lucrează din 2015 în Coreea de Sud. Ea este business management manager şi tender manager pentru ţările în curs de dezvoltare din sud-estul Asiei şi pe întreaga zonă de Orient Mijlociu, cu precădere Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite şi Qatar. Ea a povestit pentru BizBrasov.ro cum au reacţionat autorităţile sud-coreene după apariţia pandemiei şi de ce este una dintre ţările cele mai sigure din punct de vedere sanitar. Vă prezentăm în continuare mesajul ei.

Pacientul 31 sau cum a pornit valul COVID în Coreea de Sud
La începutul pandemiei, Coreea era pe locul 2 în lume după China, totul s-a întâmplat foarte repede, şi a pornit de la pacientul 31, un „super- spreader” membru al unei congregaţii religioase care a cauzat răspândirea rapidă, în masă a virusului. Măsurile guvernului au fost rapide şi au fost dublate de măsurile luate în comunitate. Comunitatea este deasupra dreptului individual în Coreea, şi în general în Asia, unde binele colectiv primează.
Imediat după răspândirea masivă, reguli noi au fost impuse. Pe scurt:
- s-a făcut masiv, testare în masă, cu identificarea contacţilor şi testarea lor şi a celor cu are ei la rândul lor au intrat în contact;
- obligativitatea purtării măştilor în spaţii închise (magazine, birouri, malluri) cât şi în toate spaţiile publice deschise, şi în toate mijloacele de transport în comun (guvernul coreean a pus la dispoziţie în toate autobuzele/metrou măşti şi dezinfectant pentru călători, gratuit). Populaţia nu s-a simţit lezată, şi nici ofensată de necesitatea purtării măştii peste tot (indoor/outdoor) şi toată lumea s-a conformat;
- luarea temperaturii la locul de muncă, şi în anumite spaţii publice, ca măsură de precauţie;
- dezinfectarea clădirilor, mijloacelor de transport în comun supra şi subterane şi a zonelor publice aglomerate.

Testare masivă şi gratuită – „asimptomaticii” au respectat izolarea
În ceea ce priveşte sistemul medical, mi se pare unul dintre cele mai bune din lume. Coreea, ca şi România, de altfel, are sistem naţional de sănătate, unde toate persoanele care lucrează beneficiază gratuit sau compensate 90% de servicii medicale, atât în sistem privat, cât şi în cel de stat.
Testarea se face în continuare masiv şi gratuit pentru a evita un al doilea val. Pentru persoanele identificate ca fiind purtătoare de virus, internarea s-a făcut doar în condiţii în care viaţa persoanei ar fi fost pusă în pericol. Pentru cei numiţi „asimptomatici”, s-a făcut izolarea la domiciliu pe care toată lumea a respectat-o. Fiecărui pacient sau posibil pacient (exemplu o persoană care a călătorit într-o zonă roşie) i se instalează pe telefonul mobil o aplicaţie de monitorizare a stării de sănătate care trebuie să fie accesata zilnic de câteva ori şi în care se introduc simptomele astfel făcând monitorizarea pacientului mult mai uşoară.

Nicio zi de „lock down”, dar toată lumea poartă mască
Un alt aspect care m-a impresionat profund a fost grija guvernului coreean pentru afacerile mici şi mijlocii. Coreea nu a avut nici măcar o singură zi de „lock down”, iar cu excepţia cluburilor şi a vieţii de noapte totul a fost deschis, restaurante, cafenele, magazine mici de cartier, malluri… Viaţa a continuat astfel relativ normal. Coreeni au înţeles acest privilegiu, şi la rândul lor au făcut tot ce a stat în puterea fiecăruia să nu rămână fără el, astfel se poartă masca obsesiv, iar gelurile dezinfectante se găsesc la intrarea tuturor magazinelor, restaurantelor, saloanelor de înfrumuseţare, etc.
Astfel printr-un efort comun, lumea a putut în continuare să iasă la restaurant, să se întâlnească cu prietenii, să meargă la o bere, la o cafea, şi cred că mental asta a ajutat foarte mult, faptul că viaţa a putut continua relativ normal.

„Aş vrea ca lumea să înţeleagă şi în România că purtarea măştii nu afectează viaţa în niciun fel, dar virusul da”
Coreea are experienţa epidemiilor anterioare şi auorităţile au reacţionat mult mai rapid, au implementat măsurile mult mai rapid, dar nu pot accentua îndeajuns comunitatea şi reacţia cetăţenilor.
Aş vrea ca lumea să înţeleagă şi în România că purtarea măştii nu afectează viaţa în nici un fel, dar virusul da. Aş vrea să împărtăşesc tuturor că port masca de 5 ani de când am venit în Coreea şi ca masca nu se poartă doar pe timp de pandemie. Se poartă atunci când eşti răcit, în semn de respect pentru cei din jur, pentru că nu eşti firesc să îi îmbolnăveşti pe cei de lângă tine, chiar şi atunci când ai o simplă răceală, se poartă când ai alergii, şi strănuţi mult, se poartă când calitatea aerului este rea, ceea ce se întâmplă frecvent şi în România, nu doar în Asia.
Aş vrea să le spun tuturor că purtarea măştii nu înseamnă încălcarea niciunui drept, ci este un mod de a te proteja atât pe tine, cât şi pe cei din jur, şi dacă nu vrei să o faci pentru tine, fă-o pentru părinţi, bunici, pentru cei care îţi sunt aproape. Faptul că multe persoane refuză să poarte mască, mă fac pe mine să nu pot veni acasă să îmi văd familia pentru că nu mai pot pleca. Să fim mai responsabili!