Există vreun preparat culinar 100% românesc?

Gastronomia românească are rădăcini vechi, ea fiind influenţată de civilizaţiile trecute, care s-au perindat în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Multă lume se întreabă dacă există o mâncare cu adevărat autentică românească, însă este greu de stabilit acest lucru, fiindcă toate naţiile care au trecut pe acest plai şi-au lăsat amprenta într-un fel sau altul. Cel mai probabil la întrebarea „Există un preparat 100% românesc?” răspunsul este „Nu”.
De-a lungul timpului, lucrurile s-au schimbat în funcţie de nevoile şi cerinţele din societate, iar influenţele străine au fost inevitabile. Drept urmare, gastronomia ţării noastre s-a adaptat vremurilor şi a preluat din cunoştinţele altor civilizaţii, mai ales a celei otomane. Să nu uităm că turcii au stăpânit ţările române aproximativ 600 de ani.
Mâncarea numită astăzi românească are rădăcini vechi, provenite de la daci, traci, celţi, greci, romani, slavi, bulgari, bizantini, otomani, germani, austrieci, sârbi, ruşi, ucraineni, francezi etc. Aceste influenţe au fost asimilate, multe dintre ele, nu de „mâncarea românească” în sine (fiindcă aceasta nu exista încă), ci de mâncarea dacilor, mâncarea moldovenilor, mâncarea muntenilor, dobrogenilor, ardelenilor etc., a scris Radu Anton Roman.
Dacii au adorat laptele şi toate preparatele realizate cu ajutorul lui. Strămoşii noştrii iubeau mazărea, măzărichea, bobul şi, foarte probabil, lintea, dar şi pătrunjelul, usturoiul, prazul, ceapa, morcovul, păstârnacul, ridichile. Nevoia de dulce era satisfăcută cu miere, dar şi sevă de mesteacăn. Preparatele culinare ale dacilor erau simple, însă conţineau elementele nutritive necesare organismului uman. Aceştia consumau terciuri preparate din cereale, combinate cu alte alimente precum lapte, brânză, ouă miere, spanac, mazăre, ciuperci. Mâncau, de asemenea, extrem de des carne de vită, porc, oaie, cal, pasăre, vânat şi chiar de câine.
Strămoşii noştrii au ştiut cum să îşi conserve alimentele pe timp de iarnă, folosind tehnici de afumare, murare, fermentare sau uscare. În felul acesta a apărut pastrama, acest preparat culinar care a rămas valabil şi în prezent.
„Pastrama a fost inventată, zic unii, de daci. Putem spune că pastrama este invenţie românească? Eu zic că nu. Dacii habar nu aveau că cei ce le vor succeda pe teritoriul de reşedinţă se vor numi, la un moment dat, români. Nu aveau cum să aibă conştinţa românismului”, a mai scris celebrul Radu Anton Roman.
În prezent, există multiple reţete de a prepara o pastramă, însă una dintre ele presupune să se ia carnea dezosată de oaie, de capră, de porc, de vacă, de iepure, de gâscă sau de peşte şi să se pună la conservat, prin sărare sau marinare (carnea se asezonează cu oţet, lămâie, suc sau vin, împreună cu uleiuri ierburi şi diferite condimente).
Aşadar, este greu de spus că bucătăria românească sau orice altă bucătărie din lume este originală sută la sută, fiindcă toate preparatele culinare au fost adaptate vremurilor şi nevoilor populaţiei, la un moment dat. Totodată, influenţele civilizaţiilor trecute se găsesc în orice cultură din prezent şi ca atare orice mâncare din ziua de astăzi nu poate fi considerată originară unei regiuni.

Iată câteva preparate care ar putea fi considerate specialităţi româneşti:
- ardei umpluţi;
- ciorba de văcuţă;
- ciorba de perişoare;
- ciulama de pui;
- ghiveci călugăresc;
- iahnie de fasole;
- iahnie de ciuperci;
- mititei;
- musaca de vinete;
- papanaşi cu smântână;
- pastramă.