Există viață și după CAS

Casele de Asigurări de Sănătate ar putea fi desființate. Spune ministrul Eugen Nicolăescu. Aparent, spune el, acest lucru va reprezenta un atac fără precedent la adresa celor care, plătind taxe zi de zi, riscă să rămână neasigurați. Însă, Casa de Asigurări, în sine, reprezintă un uriaș motor ineficient de cheltuire a banului public. În afara interminabilelor cozi, cel puțin la Brașov, dar nu numai, de ani de zile această instituție nu a salvat mai nimic. Cu atât mai puțin destine. Destine ce poate, în timp, au sprijinit din venitul lor apariția acestei Case Naționale de Asigurări de Sănătate, cu ale ei case județene. Folosul acesteia pare mai degrabă conexată utilizării unor fonduri care nu prea se întorc către cetățeni. Multe sute de milioane de euro sunt atrase de această instituție, din taxele și impozitele noastre. Cu toate acestea, deși CNAS ar trebui să fie mai degrabă un sprijin ancorat peste timp pentru fiecare dintre noi, ce știm, dintr-o eroare a ființei, că vom avea nevoie din banii dați sistemului și de un sprijin medical, Casa pare un SRL arogant care te taxează profitând de lege și de circumstanțe favorabile, omițând mereu să-ți ofere produsul achiziționat. Din perspectiva acumulării agresive a banului, cei de la CNAS se comportă firesc. Dar, chiar marxist vorbind, din plus valoarea preluată și ancorată în scriptele instituției amintite ar trebui totuși să dospească chiar sănătatea națiunii. Fapt greu demonstrabil. Și aproape impracticabil. Pentru că, pare-se, ultima obsesie a liderilor din CNAS este sănătatea publică. Obsesia lor este strict una financiară. De aceea, deși sper să greșesc, am dubii în sensul interesului public pe care aceștia îl apără. Pentru că CNAS reprezintă pentru asigurați ce reprezintă Direcția Națională Anticorupție pentru oamenii firești, banali, normali, ca noi. Fix nimic. O aroganță instituționalizată. Un cumul de directorași ce înțeleg doar faptul că le suntem datori. Să nu uităm că sub luminoasa lor conducere, doar la Brașov s-au scos datori în urmă cu câțiva ani peste 31.000 de oameni la bugetul stat. Au făcut public acest fapt. I-au condamnat pe aceștia, cu o demnă mânie proletară, înainte ca ei să se poată apăra chiar. După trei ani lista s-a redus la… 78 de persoane. Tot în acel timp, șefii naționali ai CAS au cheltuit nici mai mult nici mai puțin de o sută de milioane de euro pentru un așa numit Sistem Informatic Unic Integrat (SIUI), care ar fi trebuit sa controleze strict circuitul banilor și care s-a dovedit nu doar ineficient, ci și inutil. Revenind la Brașov, s-au plătit, în urmă cu doi ani, medicilor de familie sumele aferente pentru 542.242 de asigurați, în timp ce datele de atunci, de la recensământul populației, arătau ca în județul Brașov trăiesc numai 505.442 de persoane. De aceea putem spune că, fără a simpatiza cu personajul Nicolăescu, putem accepta ideea lui cu CAS-urile. Poate finalitatea practică a acestei inițiative este greu de definit, dar datele statistice ne demonstrează că este utilă.