Evitați boala politicianismului mioritic: trădarea și traseismul!

Traseismul politic nu este ceva nou în politica românească. Numai că, în dorința de a prinde un loc mai în față, dorință ce se perpetuă, din 1990, într-un mod ce jignește exercițiul democratic și opțiunile oamenilor, traseismul politic a devenit o cangrenă calată pe sufletul clasei politice. Cangrenă cu care mulți dintre politicienii bătrâni sau tineri s-au obișnuit să conviețuiască într-o simbioză prosperă pe tărâmul imoralității și ticăloșiei. Vechii candidați, declamatori de ,,proiecte și principii” deveniți ,,aleșii”, se mișcă atunci când interesele le-o cer, precum păsările migratoare. Traseismul politic explică parțial și instabilitatea vieții noastre politice. Dar mai ales incoerența unor programe politice de guvernare care sunt modificate în funcție de interesul de moment. Nu despre „nepotriviri de caracter” invocate de unii politicieni este vorba. Mirosul îmbietor al Puterii și carierismul venal se îmbină în caracterul traseiștilor cu cântecele de sirenă ale unor lideri de majorități ce declamă moralitatea în timpul campaniei, dar știu că doar bazându-se pe cei vânduți pentru milioane de arginți pot guverna așa cum doresc ei. Bazându-se pe ticăloșenia trădătorilor, nu pe proiectele declamate cu aer serios, dar cu un rânjet malefic, în campanie. Așa cum spuneam, lipsa de caracter nu e o noutate în clasa politică „de vârf”. Dimpotrivă! Din 1990 încoace asistăm la o adevărată viermuială, mai ales în anii electorali sau după alegeri. Filiale întregi se mutau după alegerile de astă vară, locale, dintr-o tabără în cealaltă. Acum, de exemplu, subțiată serios după alegeri, fosta putere de până în primăvară plătește, la rândul ei, faptul că a fost în integralitatea ei, de la lideri naționali la cei zonali, mare iubitoare de traseiști. Timp de câțiva ani a dovedit, nu-i așa, că are un uriaș magnetism pentru lingușitori și trădători. Astfel, nu numai că și-a completat majorități oricum oferite prin votul popular, dar a dorit să fie ca în regimurile despoților, „largi majorități”, și nu doar au înghițit oportuniști ci au creat chiar și partide-satelit, noi, direct în Parlament, precum UNPR. Mai mult, de curând am avut și dovada chiar a unui traseism de partid aflat la putere. Un partid ce a făcut un traseism ideologic. De grup. Pentru că trecerea PD, peste noapte, de la stânga, unde se născuse, din Internaționala Socialistă, la dreapta, direct în grupul popular, tot o formă de traseism, și încă la scara uriașă, de dimensiune europeană. Acum, după ce o anume alianță politică, USL mai exact, a beneficiat de trei ori într-un an de zile de sprijinul masiv și insist pe acest cuvânt, masiv, de sprijinul votului liber exprimat, liderilor de partide din alianță parcă le-a luat Dumnezeu mințile. Se înghesuie să ocupe primul loc în topul atragerii de trădători de-a lungul ultimilor 22 de ani. Liderii USL se doresc în topul istoric la această sordidă competiție a lipsei de caracter. Cine absoarbe mai multe scursuri, cine se mânjește mai mult, din cap până în picioare, pentru a-și transforma partidul în stat, un stat al lichelelor și al javrelor transpartidice, evident, acestea sunt concursurile momentului. Și nici un lider major al actualei puteri nu dă nici un semn că ar fi învățat ceva din experiențele extrem de recente. Fosta Putere s-a prăbușit dramatic și pentru că s-a întemeiat pe traseism – promisiunile de reformă erau pentru proști, banul public pentru ariviștii noi sosiți. Fosta Putere s-a prăbușit și pentru că a fost o oaste de strânsură. Acum USL, într-un ritm alert, devine pe zi ce trece exact același lucru. Cu cât urcă mai mult spre o majoritate monstruoasă, formată, este adevărat, în mare parte din vot popular, dar „cimentată” cu personaje adânc obediente obiceiurilor murdare, se pregătește nu de guvernare, ci de aceeași soartă pe care o are acum fosta putere. . Toată această viermuială, (apropo, o viermuială dinamică, constantă, deja cu tradiție – atribute ce lipsesc reformelor sau moralei în România) este încă o dovadă ca actuala clasă politică, fie că vorbim despre garda veche sau de „tinerele” speranțe – de multe ori copii, pupile sau rude de vechi demnitari - și-a consumat potențialul până la ultimul strop. Și este o dovadă clară că, în general, nu avem o clasă politică reformată, ci una, indiferent de vârsta actorilor ei, îmbătrânită în rele. De aceea, cât încă se mai poate, i-am sfătui, ca simpli cetățeni, pe acești lideri să-și amintească că listele de viitori aleși ca și proiectele ce trebuie prezentate alegătorilor, ca și posibilele majorități care promit că le vor susține SE FAC ÎNAINTE DE ALEGERI. NU DUPĂ. Ulterior, disprețul, aroganța și slăbiciunea spre trădare și trădători a puternicilor momentului va fi sancționat de electorat. Aceste creaturi de mucava politice demonstrează un singur lucru: că, într-un continuu gest de normalitate și inteligență alegătorii pedepsesc prin vot ticăloșenia celor ce-și uită promisiunile, dar, din păcate, cârdășia traseismului duce la perpetuarea unei clase politice grav bolnave.