Euro-țuica, mai scumpă ca wiskey-ul

Țuica nu va mai fi niciodată așa cum a fost făcută din moși strămoși. Zeci de drumuri la Fisc, dosare peste dosare pe la instituțiile abilitate și taxe de milioane îi va transforma pe țărani în niște birocrați. Mai greu va fi însă pentru comercianți, care-și vor pierde clienții din cauza prețului umflat de accize. Peste 3,75 euro acciza per litru pur De dragul unui păhărel, țăranii vor bate drumurile pentru a face rost de acte. Problema este însă mult mai delicată: pe lângă acte, Uniunea Europeană ne-a pus la fermentat și... accize. La 50 de litri de alcool pur, din care ies 160 litri de țuică de 30 grade, producătorii au de plătit aproximativ 200 de euro dacă băutura se produce pentru autoconsum, și 375 de euro dacă țuica se vinde indiferent dacă la vecini sau la magazin. „Acciza aplicată pentru băuturile alcoolice produse în gospodărie pentru autoconsum este de 375 de euro per hectolitru, ceea ce înseamnă 3,75 euro per litru de alcool pur”, a declarat Nicoleta Rogalschi, purtătorul de cuvânt al Direcției Generale a Finanțelor Publice (DGFP) Brașov. Țăranii plătesc accize la jumătate doar pentru băutura făcută pentru consum propriu și numai în limita a 50 de litri. Pentru ceea ce depășește această cantitate sau pentru băutură destinată vânzării, acciza se plătește integral, adică 750 de euro pe hectolitru de alcool pur. Luând în calcul că dintr-un hectolitru de alcool ies 320 de litri de țuică la 30 de grade, doar acciza care trebuie plătită statului de cel care-și face rachiu din prunele din gradină este de 40.000 de lei vechi dacă bei licoarea acasă și de 80.000 de lei vechi dacă o vinzi la vecini sau la cramă. Suma trebuie achitată până pe data de 25 a lunii următoare celei în care s-a realizat producția. Beție versus birocrație O altă cauză a scumpirii băuturii este însăși birocrația. După cum am arătat și în ediția de ieri a cotidianului nostru, indiferent dacă badea Gheorghe produce niște rachiu pentru pofta inimii sau pentru a mai scoate un ban în plus, drumurile până la Fisc și la Biroul de Metrologie Legală sunt obligatorii. Pentru a înțelege mai bine ce trebuie să facă țăranul care vrea să-și facă țuica în ograda proprie, trebuie urmați câțiva pași obligatorii. În primul rând, țăranii trebuie să meargă la Fisc, unde trebuie să se înscrie, în baza unei cereri tip, într-una din cele două categorii – producție pentru consum propriu sau/și pentru vânzare. Odată cu înregistrarea, producătorii trebuie să declare și cantitatea estimativă pe care intenționează să o producă pe parcursul unui an, tipul de instalație deținută și capacitatea acesteia. După drumul de la Fisc, țăranii își iau cazanul și-l duc la Biroul Român de Metrologie Legală Brașov. Aici, în baza unui dosar plin de detalii tehnice și a câtorva milioane bune, se obține Certificatul de aprobare de model pentru contor. Apoi trebuie cumpărat contorul – care costă alte milioane. Pasul următor este sigilarea contorului, operațiune care intră în atribuțiile Finanțelor. Următoarea cerere scrisă apare când se dorește desigilarea contorului în scopul utilizării cazanului pentru producție. Angajații de la Fisc urmăresc producția de țuică sau rachiu, aceștia având misiunea de a desigila cazanul cât timp se face țuica și apoi a-l sigila la loc până la următoarea producție. Calcularea accizei datorate statului, declararea și plata acesteia sunt următoarele etape pe lista procesului de producție a rachiului european. Ultimul pas este cel al declarației lunare care trebuie depuse la Finanțe, indiferent dacă s-a produs sau nu țuică în luna respectivă. Atâta amar de drum nu se merită pentru o țuică fiartă la o sărmăluță cu smântână, chiar dacă îți cade bine. Dacă nu fac cum spune legea, țăranii pot fi amendați. Direcția Generală a Finanțelor Brașov așteaptă sesizările vecinilor mâncați de ciudă, care îi vor pârî pe cei care fac focul la cazan, închiși în șură. „Mai degrabă o să se vândă wiskey-ul” Cei mai supărați sunt vânzătorii de băuturi de casă, ultima verigă din lanțul de desfacere a acestor produse tradiționale. Au și de ce, pentru că accizele impuse de stat transformă euro-țuica într-un veritabil wiskey, cel puțin ca preț. „Acum țuica de casă costă între 120.000 de lei vechi per litru și 200.000. Odată cu intrarea pe piață a produselor fabricate în acest an, cu noile condiții de accizare, prețul acestora se poate și dubla”, ne-a declarat un patron de cramă din Piața Astra. În mod normal, țuica de cazan este un produs preferat mai ales de oamenii de vârsta a doua și a treia, care au venituri sub medii sau scăzute. Scumpirea țuicii i-ar determina pe aceștia să consume alte băuturi alcoolice, mult mai ieftine. „Probabil că vom da faliment. Cine o să mai cumpere țuică naturală, când o sticlă o să coste 300-400 de mii kilogramul, cam cât băuturile fine sau wiskey-ul”, a declarat același patron. Toată lumea este nemulțumită de accize. În UE, producția de alcool tradițional este subvenționată sau scutită de taxe, însă Guvernul Român nu a știut să se târguiască. Ministrul Agriculturii, Dan Motreanu, a propus Ministerului Finanțelor scutirea de accizare a unei cantități de alcool de până la 400 de litri. Dacă propunerea nu va fi acceptată, românii vor bea wiskey în loc de țuică, după cum pizza a devenit mai populară decât sărmăluțele.