„Etica şi echitatea socialistă” a legii salarizării medicilor, slabele dotări şi condiţiile de lucru rămân hibele sistemului sanitar

Deşi creşterea salarizării în sistemul medical a fost destul de spectaculoasă în ultima perioadă, există încă nemulţumiri în cadrul sistemului. Iar mulţi spun că nu stopează fenomenul migraţiei forţei de muncă de specialitatea din domeniu. De aceea, întrebat de noi ce au la bază aceste nemulţumiri, dacă legea a oprit exodul medicilor şi a asistenţilor din domeniu şi cum le interpretează ca om politic, vicepreşedintele PNL Braşov, dr. Marius Neculoiu, coordonatorul Departamentului de Sănătate al partidului, ne-a declarat că: „Eu consider că Sănătatea este un domeniu prioritar pentru România şi politicienii trebuie să facă mai mult pentru acest domeniu”. Dar a ţinut să accentueze ideea că „Sănătatea nu înseamnă numai creşteri de salarii în domeniul medical, ci şi investiţii în spitale, înseamnă dotări, construirea de noi unităţi spitaliceşti care să corespundă standardelor moderne, astfel încât bolnavii, dar şi orice cetăţean al României care are nevoie de serviciile medicale, să beneficieze de cele mai bune condiţii”. 

Salarizarea a micşorat plecările, dar rămâne problema condiţiilor de lucru
Legat de efectele vizibile până acum ale măririi lefurilor în domeniul medical, Neculoiu spune că „nu pot să nu fiu de acord că măsura creşterii salariale pentru personalul medical era necesară. Deşi, chiar şi aşa, salariile de la noi reprezintă cel mult o treime faţă de cele dintr-o ţară din Occident pentru România sunt nişte salarii bune. Un medic rezident avea până de curând - imediat după  terminarea facultăţii - 1.100 de lei, deci leafa minimă pe economie în acel moment. Acum un medic rezident primeşte după terminarea facultăţii aproximativ 3.800 de lei. Astfel s-a mai oprit hemoragia de medici ce migrau, fără a stopa însă fenomenul. Dar, pentru a rămâne cât mai mulţi medici tineri în ţară, nu numai salarizarea contează. Contează şi condiţiile de lucru din spitale, dotarea acestora cu aparatură medicală modernă şi posibilitatea de a profesa efectiv în timpul rezidenţiatului, astfel încât la sfârşitul acestei perioade să se poată descurca singuri”. 

Hiba legii: aplicarea fără criterii de performanţă
În opinia sursei citate, prin modul „de-a valma” în care se aplică legea acum, medicii performanţi sunt defavorizaţi. Mai exact, explică Marius Neculoiu, „o problemă legată de aceste creşteri este că acestea s-au aplicat egal, la toată lumea, fără a se lua în considerare criteriile de performanţă. Un medic foarte valoros care face operaţii extrem de dificile este la fel plătit ca oricare alt medic de acelaşi grad profesional. De exemplu, un profesor renumit de la Institutul Fundeni care efectuează transplantul hepatic este la fel remunerat ca un medic primar chirurg ce face intervenţii simple într-un spital de rang primar”.

Limitarea sporurilor - aplicată în general la unităţile medicale cele mai performante 
Doctorul Neculoiu mai spune că „o altă problemă a salarizării este legată de limitarea sporurilor. Conform legii, cuantumul sporurilor în spitale nu trebuie să depăşească 30% din bugetul de salarii. Acest lucru creează inechităţi. Sunt spitale mari care au secţii cu sporuri mari şi care - pentru a se încadra în acest plafon - acordă pe secţia respectivă sporul minim prevăzut de lege. Alte unităţi spitaliceşti modeste se încadrează în plafon şi pot acorda sporul maxim impus de lege. Astfel se ajunge la situaţii paradoxale ca de exemplu un medic anestezist dintr-un spital orăşenesc să câştige cu 2.000 - 3.000 de lei mai mult decât un medic anestezist dintr-un spital renumit din Bucureşti. Deşi munca depusă şi timpul efectiv de muncă în spital este mai mare în cazul dat ca exemplu pentru cel de-al doilea medic. Un exemplu bun şi expus în presă la Braşov pe acest subiect este cazul infirmierei de la secţia de chirurgie plastică de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov, care câştigă cu peste o mie de lei mai puţin decât infirmiera de la Spitalul Municipal Săcele”. 

Concluzia: să depăşim ,,etica şi echitatea” socialistă
În concluzie, fostul senator PNL spune că „eu cred că legea este perfectibilă. Până nu plătim performanţa la adevărata sa valoare şi nu depăşim «etica şi echitatea» socialistă care spune că toţi suntem la fel, până nu facem o distincţie între medicii care prin activitatea şi performanţele lor profesionale aduc beneficii - renume, pacienţi - spitalului şi cei care vin la spital precum funcţionarii publici, vor exista nemulţumiri în sistemul sanitar. Ar mai fi multe de discutat, despre activitatea privat-stat, respectiv dacă actul medical trebuie separat între stat şi sistemul particular sau să existe o colaborare, necesitatea construiri de spitale noi în România şi importanţa dar şi posibilitatea reală de construire a unui spital regional la Braşov, etc”.