Curs BNR

1 EUR = 4.9748 RON

1 USD = 4.5777 RON

1 GBP = 5.8147 RON

1 XAU = 359.4834 RON

1 AED = 1.2463 RON

1 AUD = 3.0641 RON

1 BGN = 2.5435 RON

1 BRL = 0.8970 RON

1 CAD = 3.3626 RON

1 CHF = 5.0370 RON

1 CNY = 0.6330 RON

1 CZK = 0.2014 RON

1 DKK = 0.6668 RON

1 EGP = 0.0977 RON

1 HUF = 1.2880 RON

1 INR = 0.0550 RON

1 JPY = 2.9408 RON

1 KRW = 0.3369 RON

1 MDL = 0.2588 RON

1 MXN = 0.2759 RON

1 NOK = 0.4288 RON

1 NZD = 2.8014 RON

1 PLN = 1.1679 RON

1 RSD = 0.0425 RON

1 RUB = 0.0506 RON

1 SEK = 0.4282 RON

1 TRY = 0.1422 RON

1 UAH = 0.1154 RON

1 XDR = 6.0676 RON

1 ZAR = 0.2516 RON

Editia 8183 - 21 mai 23:07

Eroarea celor care plâng după industria comunistă. Dacia vs Tractorul Braşov

Autor: Marius BOERIU

Publicat la 18 aprilie 2024

Eroarea celor care plâng după industria comunistă. Dacia vs Tractorul Braşov

Foto: UTB 523 DTCE, echipat cu roţi pentru terenuri mlăştinoase.
Foto: Facebook / UTB Tractors


Contrar nostalgicilor care plâng după baza industrială moştenită din comunism, România astăzi una dintre cele mai complexe economii din lume, susţine economistul Radu Nechita, citând un studiu de la Harvard. El explică de ce industria comunistă era una falimentară.
„Una dintre cele mai frecvente critici la adresa integrării României în structurile euro-atlantice se referă la pierderea bazei sale industriale moştenite de la regimul comunist”- se arată în studiul „Revitalizarea Pieţei Unice pentru următorii 30 de ani”, realizat de conferenţiarul universitar Radu Nechita de la Universitatea Babeş-Bolyai (Facultatea de Studii Europene), şi cercetătorii Christian Năsulea şi Diana-Florentina Năsulea de la Academia de Studii Economice Bucureşti.
Cercetătorii arată: „Contrar acestor critici nostalgici (şi selectiv amnezici), România are acum una dintre cele mai complexe economii din lume, din ce în ce mai capabilă să exporte pe pieţe competitive o mare diversitate de bunuri şi servicii.”
Ei se referă la „Atlasul complexităţii economice”
, al cercetătorului Ricardo Hausmann, de la Universitatea din Harvard, în care se arată că România evoluat în ceea ce priveşte indicele de Complexitate Economică de la locul 31 în 1995 la locul 19 în 2021 (din 133 de ţări analizate).
„Acel acel studiu al complexităţii economiei nu este făcut de cineva plătit de Guvernul României sau de de către noi. Este un studiu făcut de un cercetător al Universităţii Harvard”, a explicat Nechita.

„Acest clasament nu numără coşurile de fum ale fabricilor”
Cele mai sofisticate economii din lume sunt, conform indexului amintit, Japonia (1), Elveţia (2), Germania (3), Coreea de Sud (4) şi Singapore (5). Imediat înaintea României se află Italia (locul 16), China (17) şi Franţa (18)
Clasamentul complexităţii economice evaluează starea actuală a cunoştinţelor de producţie ale unei ţări. Ţările îşi îmbunătăţesc acest coeficient prin creşterea numărului şi a complexităţii produselor pe care le exportă cu succes, explică cercetătorii de la Universitatea Harvard.
„Acest clasament nu numără coşurile de fum ale fabricilor, ci ce anume se produce. Într-adevăr, în unele cazuri, se face doar asamblarea la noi, dar sunt şi operaţiuni mai complexe, operaţiuni care sunt de creaţie, lucruri cu valoarea adăugat mare. Fabrica Dacia produce acum într-o lună de zile, cam cât se producea într-un an pe vremea comunismului. Iar din punct de vedere calitativ nu are rost să discutăm”, a explicat Radu Nechita.  
Nechita explică de ce industria din perioada comunistă nu avea cum să fie sustenabilă în economia de piaţă şi răspunde celor care critică faptul că acum majoritatea fabricilor aparţin unor companii străine.

„Noi nu ne vindem ţara”
Cum a ajuns România să se afle într-un top select în ceea ce priveşte complexitatea economiei? Nechita susţine că în ciuda greşelilor şi furturilor care s-au întâmplat după Revoluţie, economia României s-a dezvoltat foarte mult datorită investitorilor.
„Au fost multe erori, privatizări dubioase, frauduloase cu investitori dubioşi, furturi, diverse fabrici date la fier vechi, toate aceste lucruri ne-au întârziat dezvoltarea. Dar au venit investitori din străinătate care au adus capital, au sporit productivitatea muncitorilor din România. Capitalul nu se limitează doar la bani, trebuie să ţinem cont de toată tehnologia, de know-how-ul, de toată conectarea cu pieţele internaţionale”, explică el.
Specialistul nu este de acord cu cei care critică faptul că unele companii străine au rate de profit mai mari în România decât în ţările de origine. „Am învăţat foarte, foarte multe lucruri datorită acestor investitori străini şi trebuie să înţelegem că ei n-au venit aici să ne ajute pe noi, au venit în căutarea profitului. Nu înţeleg de ce se miră unii că au rate de profit mai mari decât la ei în ţară. Dacă nu ar fi ratele de profit mai mari la noi, de ce s-ar fi deranjat să vină de la bun început?”, a explicat el.
Economistul susţine că România ar fi fost astăzi şi mai avansată economic dacă ţara ar fi fost deschisă investitorilor străini mai devreme. „Noi am fost cu sloganul „nu ne vindem ţara”. Păi nu voiau să o vindem, cei care au lansat sloganul acesta, toată securitatea transpartinică şi eşalonul doi-trei ş.a.m.d. al Partidului Comunist Român. Nu voiau s-o vândă, voiau s-o ia ei pe gratis. S-au întârziat lucrurile. Au început să facă aranjamente cu diverşi investitori, mai mulţi sau mai puţin dubioşi, ţinând la distanţă investitorii serioşi. Noi când în sfârşit ne-am hotărât să facem reformă, polonezii deja aproape că o terminaseră”, explică economistul.



Skoda vs Dacia
El susţine că România a deschis industria pentru investitorii străini în 1998, când companiile care au vrut să investească în Est deja au făcut-o.
Nechita dă exemplul privatizării fabricii Skoda comparativ cu privatizarea Dacia: „Ei au rezolvat-o rapid prin 92, noi încă prin 1998, încă nu am terminat 100%. Ei au încasat miliarde de mărci, noi am încasat foarte puţin”.
Nostalgicii după industria din vremea comunismului plâng după platformele industriale şi fabricile care au dispărut. „Acea industrie care poate în momentul în care a fost lansată prin anii 70, cu împrumuturi, cu eforturi foarte mari din partea tuturor, acea industrie n-a fost în stare să fie competitivă de la bun început sau să rămână competitivă şi să genereze prin exporturi suficientă valută încât să poată plăti acele datorii. Deci acele fabrici cu care ne mândrim şi pe care le regretăm sunt fabrici care nu ştiu dacă au fost vreodată rentabile pe bune, iar dacă au fost, n-au fost suficient de rentabile încât să supravieţuiască într-o într-un mediu concurenţial adevărat”, explică economistul.

„Exportam tractoare pe petrol şi banane”
El dă exemplul fabricii Tractorul Braşov, care producea un tractor depăşit din punct de vedere tehnic: „Era pe o licenţă FIAT de prin anii 60, deci era un tractor vechi. După căderea comunismului nu s-a reuşit păstrarea pieţelor externe. Oricum, din acele exporturi nu intrau banii în ţară, deoarece primeam petrol, banane sau alte produse la schimb. După părerea mea acesta nu este export ci se numeşte cadou”.
Industria socialistă funcţiona prin planificare centralizată, comerţul exterior era monopol de stat şi era controlat de Securitate, completează el.
În plus de aceasta, industria a suferit grav prin anii 80, din cauza raţionalizării atât de stricte a valutei prin care se interzicea practic orice import, orice retehnologizare, orice inovaţie cât de mică care ar fi putut ameliora lucrurile. „Tocmai această lipsă de valută a fost generată din incapacitatea industriei de a genera măcar atâţia dolari cât să permită înlocuirea capitalului uzat”, a explicat Nechita.

„Ciocoimea bugetară” e de vină. „Ei voiau să nu ne vindem ţara ca s-o poată jefui ei”
Unul dintre argumentele nostalgicilor este faptul că acum industria românească este deţinută în mare parte de către străini.
„Într-adevăr, o parte este deţinută de investitori străini. O mare parte a dispărut deoarece industria românească a fost făcută de un regim ilegitim orbit de ideologie, care a dezvoltat industria grea, fie că era sau nu rentabilă, ne lăudam cu tonele de oţel pe cap de locuitor, în condiţiile în care siderurgia murea în Europa. Suportăm consecinţele unor decizii eronate luate în anii 70. Noi am pariat pe industria petrochimică şi siderurgică şi toate au fost pariuri pierdute şi se vedea că au fost perdante încă aproape din perioada în care au fost făcute investiţiile sau imediat după ce s-au lansat”, susţine Nechita.
Pe de altă parte, a trebuit să se aleagă între a lăsa fabricile sub administrarea de stat, cu performanţe slabe sau chiar în pragul falimentului, şi a găsi un investitor serios.
„Uitaţi-vă la combinatul siderurgic de la Galaţi care înregistra pierderi de 300 de milioane de dolari pe an, un milion de dolari pe zi. Până în 2001, când a fost privatizat de guvernul Năstase cu numai 70 de milioane de dolari. Iar în anul cred că imediat următor de după privatizare, combinatul a generat 300 de milioane de dolari profit. De ce? Pentru că nu se mai fura de acolo. Bineînţeles că cei care erau conectaţi politic, normal că ar fi vrut să nu vândă ţara din moment ce o puteau jefui sub minciuna că-i un bun al întregului popor”, a explicat specialistul.
După căderea comunismului cele mai multe fabrici nu s-a putut adapta la economia de piaţă. În alte cazuri, conducerea coruptă a dus la devalizarea acestor fabrici şi vânzarea la fier vechi.

+3 -6

Comentarii

'G. Adrian'

2024-04-18 20:00:00


'Nu. Nu am plâns după fabricile comuniste.Regretăm faptul că ce s-a construit, a fost cu munca tinereții noastre. Și toate au fost vându-te pe nimic. Am fost înșelați! Aici au fost legate prieteniile cu colegii de muncă, școală, liceu, facultate, cu viitoarele noastre soții. Am muncit și sâmbăta, uneori și Duminica. În secția T46 - UTB, câțiva muncitori am făcut grevă pentru a ni se acorda o Sâmbătă redusă liberă pe lună. Și am obținut-o. A venit cu niște mustrări pe linie de partid. Toate au trecut acum.Nu regret trecutul. Din el s-a născut viitorul. Azi ne mândrim cu țara noastră Citez:„Contrar acestor critici nostalgici (şi selectiv amnezici), România are acum una dintre cele mai complexe economii din lume, din ce în ce mai capabilă să exporte pe pieţe competitive o mare diversitate de bunuri şi servicii.” Dar munca și învățătura a fost a celor născuți după anii 1960 - 1970. După anii 1990, ei, tinerii de atunci au primii care s-au adaptat cel mai repede la economia de piață. Ei acum au peste 70 de ani. Vă mulțumim azi, pentru că ați reușit să aduceți România conform celor relatate mai sus!!!'

'Willy'

2024-04-18 09:03:32


'Nu mai plange Costeo!'

Adaugă un comentariu

(nu va aparea pe site)
loading

Din aceeași categorie