Episodul „Dragnea”

După un fost şef de partid şi premier condamnat în instanţă, PSD-ul îşi adaugă la vitrina de trofee şi un preşedinte executiv. Este o performanţă pe care alte partide – la fel de bogate în “resurse umane” de acest tip – n-au atins-o. Încă.

Acelaşi partid înregistrează şi o altă performanţă: după ce a condus cu alai de susţinători de top un parlamentar urmărit penal la Parchet (vi-l amintiţi pe Bivolaru, luptătorul?) şi după ce s-au pozat avându-l în mijlocul lor pe fostul preşedinte al CJ Argeş, Constantin Nicolescu, cercetat şi el penal pentru deturnare de fonduri, iată că avem o nouă premieră: un membru de vază al partidului, proaspăt condamnat (cu suspendare!) nu este lăsat să demisioneze, nici din partid şi nici din funcţia de partid, pe motiv că n-a fost condamnat pentru o faptă de corupţie. Fiind, deci, bun de păstrat.

Episodul „Dragnea” va face să curgă cerneală şi va irosi peliculă şi bandă magnetică, prin caracteristicile sale speciale. Şi totul va pleca de la faptul că este în centrul primei anchete a DNA dedicată fraudelor electorale. Alegerile sunt fraudate de când s-a reintrodus votul democratic, uneori în mod grosolan (a se vedea “alegerile” lui Băsescu de către votanţii de la Paris sau de către cei din Gara de Nord) dar niciodată, până la Referendumul din 2012, procurorii nu s-au deranjat să deschidă dosare. N-ar fi făcut-o, probabil, nici atunci dacă n-ar fi primit semnalele “europene” că Uniunea Europeană şi principalele guverne (dar, mai ales, cel american) n-au văzut cu ochi buni suspendarea grăbită a unui preşedinte pe care se bazaseră şi care le făcuse servicii importante. A fost, probabil, ultima ispravă a “eroului anticorupţie” (cel puţin aşa îl vedea un ţuţăr de presă care i-a dedicat şi o carte plină de limbi catifelate) Daniel Morar, cel care a blocat, practic, toate anchetele pe care avea să le redeschisă ulterior Codruţa Kovesi. Hărţuirea sătenilor va rămâne, probabil, în analele anchetelor de gen, prin declaraţiile date pe capota maşinilor cu mâna pe biblie, ea stând la baza intenţiei de implicare a unui responsabil cu rang înalt, care s-a “nimerit” să fie Dragnea. O minimă decenţă juridică ar fi obligat şi la o anchetă similară centrată pe eforturile camarilei băsiste de a împiedica votul, concretizată în apeluri publice aflate sub incidenţa non-votului imperativ, dar pentru asta n-a mai existat voinţa juridică necesară.

Este evident faptul că scoaterea din dispozitivul guvernamental şi de partid a lui Dragnea crează o criză în PSD. Acesta trecuse cu succes de contestările de după alegerile prezidenţiale şi de acuzele de a fi gestionat deficitar candidatura lui Ponta, iar statu-quo-ul păruse să se instaleze odată cu eliminarea lui Geoană şi Vanghelie şi cu cenuşa pusă în capul “candidatului” Şova. Cursa pentru succesiune se redeschide acum, chiar dacă se mai fac nişte piruete emoţionale în jurul rămânerii lui Dragnea în structurile de conducere, la vedere. Cred că, în mod logic, PSD nu va risca o astfel de manevră care îi va ridica în cap nu doar Opoziţia (care nu va rata ocazia), dar şi o parte din liderii proprii care nu acceptă o derogare flagrantă de la propriile principii, trâmbiţate cu râvnă. Dragnea va rămâne, o vreme, în cărţi (ca şi Năstase) după care se va renunţa la serviciile lui în mod tacit.