„Epidemia” aleşilor locali

Ofensiva DNA nu slăbeşte ritmul. A ajuns deja un loc comun ca, în fiecare dimineaţă, omul interesat de ce se întâmplă în jurul său să vrea să afle cine a mai fost reţinut, ce percheziţii s-au mai făcut, cine urmează să intre în puşcărie. Întrebarea, de regulă, este “cine” – nu “de ce”. “De ce” – se ştie. Pentru că aria de răspândire a corupţiei este la fel de necontrolabilă ca cea a unei boli molipsitoare.
Cei mai expuşi la “infectare” fac parte din câteva categorii. În fruntea listei se află primarii şi preşedinţii de Consilii Judeţene. În special la ultimii rata de “îmbolnăvire” depăşeşte cota de întâmplare.
- continuare din pagina 1 -
Devine aproape o regulă. Dacă luăm o hartă a ţării şi bifăm judeţele ale căror şefi de CJ sunt în libertate sau nu sunt (încă) cercetaţi, vom vedea că aceştia constituie deja o minoritate. Iar explicaţia nu poate fi alta decât că aceştia sunt cei excesiv de prudenţi sau organic incapabili de a călca legea. Dar, de regulă, fac parte dintre cei mai ineficienţi.
La primari situaţia este atenuată doar de procentaj. Este agravată însă de faptul că în astfel de funcţii ajung multe persoane lipsite de o elementară pregătire care, odată instalaţi în fruntea obştilor, cred că-şi pot permite orice. Nu este, desigur, cazul ultimului primar pe care a pus ochii DNA: Tudor Pendiuc. Acestuia nu-i lipseşte nici experienţa – este la al patrulea mandat pe care i l-au încredinţat locuitorii Piteştiului – nici instrucţia. Este, în acelaşi timp, un respectat lider politic. Nu m-aş grăbi să accept ideea că este vinovat, dar ştiu din experienţă că nu iese foc fără fum şi că procurorii DNA n-ar risca un astfel de gest în plină campanie electorală, când evenimentele capătă rezonanţe deosebite. Asemănătoare este şi situaţia lui Nicuşor Constantinescu de la Constanţa, pe cale de a reveni în ţară pentru a se pune în executare mandatul de arestare.
Practic, înaintea oricărei alegeri în organele puterii locale, un candidat ar trebui să-şi pună întrebarea: vreau puterea funcţiei? Sau vreau să rămân în libertate?
Problema de fond nu cred că stă în oameni. Dacă sunt, sau nu, funciar cinstiţi sau necinstiţi. Corecţi sau incorecţi. Cel mai integru cetăţean poate deveni coruptibil dacă i se crează astfel de condiţii. Şi aici cred că este “cheia” statutului de ales al obştei. Faptul că prin fişa postului, preşedintele Consiliului Judeţean sau primarul deţin prea multă putere. (Rămâne celebră zicerea lui Mischie, care spunea că în vârful pixului său stau banii comunităţii). Sau prea multă influenţă, care-i face pe cei din jurul său dependenţi. Veţi spune că toţi sunt controlaţi de consilieri şi consilii. Este un fel de a spune. Aceştia nu s-au dovedit până acum o frână în calea deciziilor suspecte sau incorecte. Pentru că răspunderea asta colectivă rămâne destul de difuză. N-am prea auzit ca consilierii care au votat o decizie ilegală să-l însoţească în puşcărie pe priar. Justiţia este încă blândă şi precaută cu aceştia.
O regândire a statutului acestor persoane – care nu sunt nici măcar funcţionari publici, ca să poată intra sub incidenţa reglementărilor curente – ar putea conduce la creşterea gradului de control asupra actelor frauduloase. O limitare a puterilor şi prerogativelor, care să nu ducă însă la blocaje şi ineficienţă. Starea actuală face necesară o astfel de intervenţie a legiuitorului care se confruntă el însuşi – prin Parlament – cu neclarităţile şi cu echivocul unor prevederi care constituie pârtia pe care unii aleşi alunecă liber spre statutul de puşcăriaş.