banner la cocos banner promotional

Curs BNR

1 EUR = 4.9774 RON

1 USD = 4.3833 RON

1 GBP = 5.8304 RON

1 XAU = 464.4611 RON

1 AED = 1.1933 RON

1 AUD = 2.7957 RON

1 BGN = 2.5449 RON

1 BRL = 0.7714 RON

1 CAD = 3.1559 RON

1 CHF = 5.2813 RON

1 CNY = 0.6015 RON

1 CZK = 0.1993 RON

1 DKK = 0.6668 RON

1 EGP = 0.0860 RON

1 HUF = 1.2223 RON

1 INR = 0.0513 RON

1 JPY = 3.0556 RON

1 KRW = 0.3047 RON

1 MDL = 0.2538 RON

1 MXN = 0.2227 RON

1 NOK = 0.4191 RON

1 NZD = 2.6097 RON

1 PLN = 1.1646 RON

1 RSD = 0.0425 RON

1 RUB = 0.0530 RON

1 SEK = 0.4526 RON

1 TRY = 0.1141 RON

1 UAH = 0.1048 RON

1 XDR = 5.9383 RON

1 ZAR = 0.2318 RON

Editia 8791 - 17 noi 11:17

Elise Wilk: „Ar trebui să scăpăm de complexul de inferioritate”

Autor: Marius BOERIU

Publicat la 28 sepembrie 2023

Interviu cu braşoveanca numită printre cei 100 de oameni pentru România de mâine

Elise Wilk: „Ar trebui să scăpăm de complexul de inferioritate”

A iubit teatrul de mică, dar se plictisea la piesele clasice la care mergea împreună cu părinţii, astfel că a mers spre teatrul contemporan. A lucrat ca jurnalist la Transilvania Expres, iar acum la Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien. Succesul l-a cunoscut, însă, cu piesele de teatru pe care le scrie. Recent, piesa „Dispariţii”, a câştigat, la Budapesta, Premiul Special al Juriului „pentru abordarea artistică de înaltă calitate a unei teme sociale şi istorice importante”, la gala de decernare a premiilor festivalului Szemle Plusz.
Elise Wilk a dezvăluit secretul succesului unui dramaturg contemporan şi al celui propriu. „Eu cred că trebuie să fie foarte, foarte conectat cu ceea ce se întâmplă în lume, cu ceea ce se întâmplă acum, cu problemele oamenilor de acum şi să scrie despre acum. Cât despre succes, acesta depinde şi de alţi factori, dar, la mine, faptul că am un background jurnalistic m-a ajutat foarte mult, deşi, aparent, scrisul pentru presă nu are foarte multe în comun cu scrisul pentru teatru, de fapt nu e chiar aşa. Sunt foarte multe lucruri care se aseamănă. În primul rând, trebuie să-ţi găseşti un subiect de impact, în al doilea rând trebuie să fii foarte concis şi să spui foarte mult în puţine cuvinte, astfel încât, dacă eşti jurnalist, consumatorul de media să nu schimbe programul, iar dacă eşti dramaturg să nu pierzi spectatorul”, a declarat Elise Wilk.
La patru ani de la premieră, „Dispariţii”, care este un spectacol studio, s-a jucat pe 1 septembrie în faţa a aproape 800 de spectatori, pe scena outdoor din parcul Városmajor. Aceeaşi piesă a primit anul trecut premiul Aurora, în Polonia, din peste 200 de piese europene.
Piesele braşovencei sunt jucate pe scene din întreaga Europă şi sunt traduse în mai multe limbi. De altfel, chiar Elise Wilk a scris o piesă pentru teatrul din Salzburg atât în română, cât şi în germană şi engleză şi s-a jucat în toate cele trei limbi.
Vă prezentăm în continuare interviul pe care ni l-a dat dramaturgul braşovean.

- Cum îţi aminteşti prima ta legătură cu teatrul?
- Prima mea legătură cred că a fost când eram foarte mică şi aveam nişte animale de pluş. Eu inventam nişte poveşti şi făceam un fel de teatru de păpuşi, acasă, în spatele fotoliului. Apoi, poate cea mai importantă conexiune cu teatrul am avut-o când eram elevă la Liceul Honterus, unde exista o trupă de teatru în care am jucat. Jucând acolo am descoperit textele dramatice şi mi-am dat seama că vreau să scriu teatru. Iar teatrul adevărat mă plictisea, de cele mai multe ori. Ţin minte când mă duceau părinţii la spectacole, destul de rar, ce-i drept, mă plictiseam şi adormeam de fiecare dată.

- Cum te-a pregătit şcoala pentru a scrie teatru?
- Am făcut Facultatea de Jurnalism la Cluj, după care m-am întors la Braşov şi am făcut un masterat de literatură şi comunicare la Facultatea de Litere, pe care am ales să-l fac pentru că era bazat pe scriere creativă, mai ales că aveam atât poezie, cât şi proză, teatru şi scenaristică de film. După acel masterat m-am hotărât să mai fac unul la Târgu Mureş, la Facultatea de Teatru, care era bazat strict pe scriere dramatică. M-au ajutat în cariera de dramaturg, pentru că eu aveam nevoie de un impuls, trebuia să mă pună cineva să scriu, pentru că, altfel, nu reuşeam. De altfel, la fel se întâmplă şi acum, când am comisioane din partea teatrelor şi noroc că am dead-line-uri, pentru că, altfel, nu aş reuşi să scriu. M-au ajutat cele două masterate foarte mult şi prin întâlnirile pe care le-am avut cu ceilalţi scriitori, dar, mai ales, cu actori, cu regizori. Când scrii teatru e foarte important să-l auzi cum sună şi faptul că eram în contact cu ei în timpul masteratului m-a ajutat foarte mult.

- Ce crezi că e cel mai important să surprindă un dramaturg în operele sale încât să se bucure de succes la publicul actual?
- Eu cred că trebuie să fie foarte, foarte conectat cu ceea ce se întâmplă în lume, cu ceea ce se întâmplă acum, cu problemele oamenilor de acum şi să scrie despre acum. Cât despre succes, acesta depinde şi de alţi factori, dar, la mine, faptul că am un background jurnalistic m-a ajutat foarte mult, deşi, aparent, scrisul pentru presă nu are foarte multe în comun cu scrisul pentru teatru, de fapt nu e chiar aşa. Sunt foarte multe lucruri care se aseamănă. În primul rând, trebuie să-ţi găseşti un subiect de impact, în al doilea rând trebuie să fii foarte concis şi să spui foarte mult în puţine cuvinte, astfel încât, dacă eşti jurnalist, consumatorul de media să nu schimbe programul, iar dacă eşti dramaturg să nu pierzi spectatorul.

- Ai acelaşi stil de la început sau ţi-ai dat seama pe parcurs despre stilul pe care vrei să-l adopţi?
- Eu cred că stilul se schimbă de-a lungul anilor şi e foarte bine asta, pentru că, la început, orice scriitor tinde să-i copieze pe cei pe care-i admiră şi, bineînţeles, şi eu făceam la fel, imitam foarte mult, dar, evident, stilul s-a schimbat foarte mult de-a lungul anilor şi trebuie de fiecare dată să te reinventezi şi, cu siguranţă, stilul meu va mai suferi modificări.

- Ai ajuns să fii jucată pe multe scene ale lumii. În ce ţări se joacă acum piesele tale?
- Se joacă în Austria, în Germania. Bineînţeles, în România, în primul rând, pentru că eu scriu în limba română, de cele mai multe ori. Anul acesta a trebuit să scriu o piesă trilingvă, în engleză, germană şi română, pentru teatrul din Salzburg, dar acest lucru este mai rar, de obicei scriu în limba română şi piesele sunt traduse, ulterior, dacă se joacă în alte ţări. Se mai joacă în Bulgaria, în Ungaria, în Italia, Luxemburg, Franţa şi în multe alte ţări.

- Ai luat şi multe premii în aceşti ani, de când scrii teatru. Care sunt cele mai importante?
- Deja am o oarecare carieră, deoarece anul acesta s-au făcut 13 ani de când prima mea piesă a fost reprezentată pe scenă şi zece ani de când piesele mele se joacă şi în alte părţi ale Europei, ceea ce mie mi se pare un timp destul de îndelungat. Cel mai important premiu cred că este cel de anul trecut, din Polonia, unde am primit Premiul „Aurora” pentru dramaturgie, pentru piesa de teatru „Dispariţii”. Este un concurs de texte pentru autori din Europa de Est şi au fost în jur de 200 de texte, dintre care au fost cinci nominalizate şi piesa mea a câştigat un premiu care a fost foarte consistent şi în bani. Au fost premii şi în România, cel de la Budapesta, de luna aceasta, acum doi ani am primit un premiu şi în Italia. Cred că premiile sunt, într-adevăr, importante, pentru că îţi oferă şi vizibilitate, dar cineva spunea că trebuie să te bucuri o zi şi apoi să uiţi şi să mergi mai departe.

- Ce ţară te influenţează mai mult prin piesele care se scriu?
- Cred că România, deoarece aici văd cele mai multe spectacole, dar se face teatru contemporan de foarte bună calitate în Polonia, spre exemplu, în Germania, în Austria. De peste tot pe unde am fost am luat ceva cu mine şi am fost mândră că am reuşit să impresionez publicul de acolo. Eu încă mai am câteodată acest complex de inferioritate pentru că vin din România – aşa cum cred că se întâmplă în cazul mai multor artişti – şi de aici nevoia aceasta de a demonstra că eşti bun, chiar dacă vii din România şi pentru asta m-am bucurat foarte, foarte mult. Cred că ar trebui să scăpăm de acest complex, pentru că se face teatru foarte bun şi la noi.

- Ce te determină să continui şi cu meseria de jurnalism?
- Scriu la ziarul de limbă germană şi ce m-a determinat să rămân aici este faptul că noi scriem reportaje mai mari, interviuri, adică materiale mai lungi şi documentate pe un termen mai lung şi nu există acel stres pe care îl ai într-o redacţie în care trebuie să livrezi foarte mult în fiecare zi. Nu e foarte mult de lucru şi mă mai ajută să găsesc subiecte interesante pentru piesele de teatru şi nu văd, deocamdată, de ce aş renunţa.

- Ce planuri ai pentru viitorul apropiat?
- Am terminat un text pe care l-am scris pentru teatrul german din Timişoara şi este prima mea colaborare cu acest teatru. Este un proiect împreună cu teatrul din Gera-Altenburg din Germania în care, atât eu, cât şi Anja Helling, o autoare germană, am scris câte un text despre sărăcie. Ambele spectacole vor avea premiera anul viitor, în luna mai, iar, în curând, va trebui să scriu un alt text pentru un teatru maghiar din România.

- Ce le-ai recomanda iubitorilor de teatru din România?
- Cred că sunt foarte mulţi oameni care nu au fost la teatru, dar cărora le-ar plăcea să meargă şi teatrul ar trebui să-i găsească pe aceşti oameni, să facă mai multe eforturi pentru a-i găsi şi pentru a le arăta această artă. Poate că mulţi oameni au impresia că teatrul este ceva învechit, ceea ce nu este adevărat. Cred că un teatru bun este cel care nu-ţi oferă răspunsuri, ci care te face să-ţi pui întrebări şi care te preocupă multă vreme după ce ai fost la spectacol.



PREZENTAREA FĂCUTĂ BRAşOVENCEI DE CĂTRE FABULAMUNDI
Elise Wilk (n. 29 iulie 1981, Braşov), s-a numărat în 2008 printre câştigătorii concursului dramAcum5 cu primul ei text de teatru, „S-a întâmplat într-o joi”. De atunci, textele ei sunt montate în teatre din România şi din străinătate, fiind traduse până acum în 13 limbi.
A câştigat Premiul Ambasadei Irlandei pentru cel mai bun text montat în stagiunea 2012-2013 (Pisica verde), Concursul Naţional de Dramaturgie organizat de Teatrul Naţional Timişoara (2015, Avioane de hârtie) şi Concursul de dramaturgie-monodramă organizat de Teatrul George Bacovia din Bacău (2017, Crocodil).
O parte din textele ei au fost adaptate pentru radio. În 2017 şi 2018, spectacolul cu piesa Exploziv, o producţie a Teatrului Naţional Radiofonic, a fost marele câştigător la competiţii de pe trei continente, obţinând Marele Premiu Asia-Pacific Broadcasting Union 2017, Premiul Grand Prix Marulic 2018 şi Medalia de Aur la New York Festivals 2018.
Revista Forbes România a numit-o printre tinerii trendsetteri ai anului 2014, iar Decât o Revistă printre cei 100 de oameni pentru România de mâine (2018).
A participat în programe internaţionale ca Forumul Tinerilor Autori Europeni din cadrul Bienalei de Teatru de la Wiesbaden, Germania (2014), Hot Ink la Teatrul Lark din New York (2015), Fabulamundi. Playwriting Europe (2013-2020) şi GalataPerform Istanbul (2021).
În 2019 primeşte distincţia „Personalitatea anului” în diaspora germană din partea Internationale Medienhilfe.
În anul 2021, textul „Crocodil”, tradus în italiană de Roberto Merlo, câştigă premiul internaţional Carlo Annoni la Milano.
În 2022, piesa „Dispariţii”, în traducerea Joannei Kornas-Warwas, câştigă premiul pentru dramaturgie est-europeană AURORA în Polonia. În acelaşi an, Elise Wilk primeşte „Premiul pentru dramaturgie contemporană” din partea Teatrului Dramaturgilor Români.
În străinătate, piesele Elisei Wilk sunt reprezentate de agenţia Henschel Schauspiel  din Berlin. Este doctor în teatru şi artele spectacolului (Universitatea de Arte din Târgu Mureş, 2020), cu o teză despre teatrul pentru publicul tânăr în România, iar din 2021 predă scrierea dramatică la aceeaşi universitate.
Traduce în limba română dramaturgie germană contemporană şi este membră a comitetului german din cadrul Eurodram.

Comentarii

'Barbu Gh.'

2023-09-28 08:40:47


'Alt talent necunoscut. '

Adaugă un comentariu

(nu va aparea pe site)
loading

Din aceeași categorie