El ne-a trasat graniţa

O mare personalitate franceză a contribuit la dezvoltarea României după actul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Este vorba despre geograful Emmanuel de Martonne, care a avut poate cel mai mare merit pentru trasarea graniţelor României după Primul Război Mondial.
Născut în Franţa, la 1873, geograful a cunoscut România când avea 25 de ani şi a devenit un prieten al ţării noastre, studiind-o de la Vest la Est şi de la Nord la Sud. Avea prieteni români foarte buni şi a făcut studii riguroase pe Munţii Făgăraş, pe care i-a numit Alpii Transilvaniei. Timp de peste 30 de ani şi-a dedicat viaţa cercetării munţilor şi văilor locuite de români, şi a publicat 63 de lucrări despre România. A învăţat limba română susţinându-şi doctoratul la Paris, pe teme cercetate în România. „Emmanuel de Martonne susţinuse două teze de doctorat, în litere - 1902, şi în ştiinţe - 1907, cu teme din România, de care se ataşase încă de la prima sa cercetare de teren din 1898. În 1918, în cadrul tratativelor de încheiere a păcii după Primul Război Mondial este desemnat expert al Comitetului de studii de pe langă Conferinţa de Pace, fiind principalul autor al recomandărilor făcute, cu scrupuloasă obiectivitate, guvernului francez, privind teritoriile ce urmau să fie recunoscute României prin tratatele de pace. În semn de recunoaştere a acestor multiple merite, Academia Română îl alege membru corespondent în 1912, iar în 1919 membru de onoare", menţionează cercetătorul Serban Dragomirescu, de la Institutul de Geografie al Academiei Române.
De altfel, cercetătorii istoriei recunosc că în problema Transilvaniei a fost cel care a înclinat balanţa şi de la care s-a realizat actuala graniţă dintre România şi Ungaria.
Geograful a calatorit pe teren şi conform principiului viabilităţii frontierelor, a obţinut extinderea frontierei Poloniei spre est şi a României spre vest cu câţiva kilometri, pentru ca importante căi ferate, cum ar fi Timişoara-Arad-Oradea-Satu Mare, să nu se întretaie de mai multe ori cu graniţa.
„El nu a fost trasator de frontiere, a fost cel care a gândit, a argumentat ştiinţific frontierele care au fost gândite în perioada respectivă. Un lucru care nu se cunoaşte este faptul că Georges Clemanceau, primul ministru al Franţei, avea o antipaţie care nu era secretă faţă de Bratianu şi în ziarul lui chiar critica reaua credinţă şi nesinceritatea lui Bratianu înainte şi după terminarea războiului. Emmanuel de Martonne a jucat un rol extraordinar de important în aşa fel încât să facă distincţia între cine era prim-ministru şi România în ansamblu ei", susţine prof.univ.dr. Ioan Ianos, de la Universitatea din Bucureşti.
Geograful a fost prieten la catarama cu Grigore Antipa, care l-a initiat in Geonomie, o disciplina la confluenta dintre geografie si stiintele naturale.
Tot Emmanuel de Martonne este cel care a pus bazele Institutului Francez de Studii Inalte din Bucuresti, care se afla la originea Institutului Cultural Francez de azi.