Efectele uninominalului

Dacă sistemul de vot uninominal are, la această oră, când nu i se cunosc cu exactitate efectele și implicațiile, o valoare, aceasta constă în faptul că nimeni, nici unul dintre candidați, nu are locul asigurat. Lista avea această - calitate- să-i zicem: se știa clar că primele locuri merg la sigur, dacă partidul deținea o forță de minim 5 la sută. Soarta parlamemtarilor stătea, de cele mai multe ori, în pixul președintelui de partid, care aviza listele. Cine trebuia asigurat sau protejat, se găsea în pozițiile eligibile. La limită erau postați cei cărora trebuia să li se ofere speranța dar nu li se putea garanta locul. Cu uninominalul se schimbă situația. Oricât de convingătoare ar fi sondajele preelectorale, candidatul nu poate fi sigur pe victorie decât dacă obține 50 la sută din voturile dintr-un colegiu, lucru care se va întâmpla în destul de puține cazuri, dată fiind valoarea (procentuală) apropiată a celor trei partide principale. Dacă aparține unui partid din seria a doua valorică, chiar dacă obține un astfel de procent, candidatul trebuie să aștepte rezultatul final, pentru a se ști mai întâi dacă partidul său a reușit să sară pârleazul baremului electoral. Este, dacă vreți, cazul lui Becali, care, teoretic, ar avea la dispoziție majoritatea voturilor zăbrăuțenilor cărora le-a plătit factura de curent electric (deși un sondaj intern al PSD-ului indică faptul că este surclasat de debutanta nepoată a lui Mizil!), dar care este legat de scorul general al PNG-ului, pe care aceleași sondaje îl plasează abia în jurul valorii de 3 la sută. Șansele lui Becali de a accede în Parlament ar fi fost mai mari dacă ar fi candidat independent, dar în acest caz și-ar fi lipsit partidul de aportul tracțiunii sale în calitate de locomotivă - Maybach. Într-un asemenea context ar putea eșua chiar lideri ai partidelor din prima serie valorică, dacă mașinăria de partid n-ar fi acționat cu precădere în colegii precum Ciofliceni și Dăbuleni. Concurența este însă suficient de acerbă, pentru că politicienii versați și cunoscuți, precum Talpeș, Cristian Diaconescu sau Răzvan Theodorescu să aștepte cu emoție numărătoarea voturilor și calculele complicate de redistribuire a voturilor. Cele mai serioase măsuri de prevedere și le-au luat cei de la UDMR: pentru prima dată, în istoria scrutinurilor de după 1989, ei și-au nominalizat candidați în absolut toate colegiile, chiar și în cele care n-ar putea aduna decât câteva voturi, care însă s-ar putea să atârne decisiv la numărătoarea finală. Lucru pe care „omologii” din PRM n-au fost în stare să-l facă, apropriindu-și și mai mult riscul rămânerii pe dinafară. Un alt efect „pervers” al uninominalului va fi și ceea ce se întâmplă în cazul indisponibilizării unui candidat sau al unuia devenit parlamentar, prin deces, arestare sau alte accidente. Candidatul nu mai poate fi înlocuit și partidul respectiv pierde voturile pe care le-ar fi luat acesta. Parlamentarul, de asemenea, nu poate fi înlocuit - cum se întâmpla la liste, unde postul revenea, automat, următorului clasat. Acum se vor organiza alegeri parțiale, în colegiul respectiv și în Parlament poate intra reprezentantul altui partid, lucru care poate influența direct echilibrul dintre eventualele coaliții. Și, în fine, un alt aspect: duminică seara, exit-poll-urile nu vor risipi decât parțial incertitudinile. Se va ști, cu aproximația de rigoare, care va fi scorul general al partidelor și care sunt candidații care au obținut peste 50 la sută. Componența viitorului Parlament o vom afla însă abia în zilele următoare.