Ediția XVII-a: Japonia - Coreea de Sud 30 mai - 30 iunie 2002

Campionatul mondial de fotbal a ajuns să cuprindă întregul mapamond. De la 13 echipe cât au participat la prima ediție din Uruguay, numai din Americi și Europa s-a ajuns ca la ediția din 2002, pe care o parcurgem astăzi să fie înscrise 193 de națiuni, de pe toate continentele. În afara continentelor american și european, prima țară asiatică, Coreea de Sud să apară în 1954 iar Australia în 1974. Prima națiune africană s-a înscris în 1970, Maroc. Dacă ne referim la participarea la turnee finale , până la această ediție, au evoluat 65 de națiuni. În cele 16 ediții pe care le-am parcurs în episoadele anterioare, turneele finale s-au derulat pe trei continente, în Europa de nouă ori, în America de Sud de patru ori iar în America de Nord de trei ori. Trei națiuni au organizat de două ori, Mexic, Italia și Franța iar alte 13 state câte o dată. Am făcut acest remember pentru că ediția a 17-a din 2002 de care ne ocupăm noi astăzi, a fost atribuită la două țări, Coreea de Sud și Japonia. FIFA a luat exemplul Europei, care cu doi ani înainte atribuie turneul final de pe bătrânul continent Belgiei și Olandei și experimentul fusese o reușită. Organizarea turneului final din 2002 a fost un experiment reușit, în două țări puternic industrializate. Record de stadioane puse la dispoziție Organizatorii asiatici din cele două state au pregătit în cele mai mici amănunte. S-au modernizat sau au fost modernizate 20 de stadioane, câte 10 în fiecare țară. Media era de peste 45.000 de spectatori. Cele mai mari stadioane coreene, cele din Seul (63.961 spectatori) și Daegu (68.014). La Bucson au fost la fiecare meci în tribune 55.982, la Munhak 52.179. Au urmat șase stadioane cu peste 42.000 spectatori. În Japonia cel mai mare stadion a fost modernizat la Jokohama cu 79.000 locuri, Saitama are 63.700 locuri. Europa a prezentat din nou cele mai multe echipe Față de turneul din Franța, numărul echipelor a crescut cu 25. cele mai multe au fost din Europa 50, repartizate în nouă grupe. Primele clasate în grupe s-au calificat direct la turneul final, iar ocupantele locului secund au susținut baraje pentru calificare. Surprizele au apărut, ca la fiecare ediție. În prima grupă a surprins Slovenia care a ocupat locul secund după Rusia, dar fără să fi cunoscut înfrângerea. A luat fața Iugoslaviei cu un punct, decepția fiind Elveția. Grupa a doua Portugalia și Irlanda au termat cu același punctaj, 24, fără înfrângere. Decepția a fost Olanda, ce a pierdut acasă cu Portugalia (0-2) și în deplasare cu Irlanda. Danezii s-au impus în fața Cehiei dar și a Bulgariei (locul IV în SUA). Cehii au pierdut cu danezii (1-2) și cu modesta Islandă (1-3). O altă formație care a terminat neînvinsă, cu numai două remize, a fost formația Suediei, care s-a impus cu cinci puncte în plus în grupa a patra. Polonezii revin la un turneu final, după o absență de trei turnee. A avut și o grupă mai facilă care i-a permis să ia un avans de patru puncte. A surprins modesta evoluție a Norvegiei, care nu a reușit decât clasarea pe locul patru. Medaliata cu bronz din Hexagon, Croația a lăsat numai trei egaluri, Belgiei de două ori (clasată pe locul secund) și Scoției, câștigând grupa a șasea. și Spania a încheiat grupa a șaptea fără înfrângere, înaintea Austriei, o formație în evident declin. Cea mai grea grupă a fost considerată a noua, în care evoluau Anglia și Germania. De altfel aceste două formații au terminat pe primele două locuri, la egalitate. Englezii au terminat pe primul loc cu +10 la golaveraj față de numai +4 al Germaniei. Nemții au reușit calificare la barajul cu Ucraina (1-1 și 4-1). Celelalte meciuri la baraj s-au încheiat cu calificarea Belgiei în compania Cehiei (1-0 și 1-0), a Turciei cu Austria (5-0 și 1-0). Ratarea calificării după 12 ani Obișnuiți cu participarea la randez-vous-ul cu înalta societate a fotbalului mondial sperau în găsirea unui loc și pentru îndepărtata Asie. Am visat prea departe, ne-am condamnat singuri pentru că noua generație nu a tratat cu suficiență responsabilitate meciul de baraj. Preliminariile au început pentru tricolori pe Steaua pe 3 septembrie 2000. Când numai 6000 de spectatori au asistat la prima victorie cu 1-0 (0-0) cu Lituania, printr-un gol înscris cu un minut înainte de final prin făgărășanul Ionel Ganea. Tricolorii au început preliminariile în componența: Stelea - Ciubotariu (54 Mutu), Belodedici, Filipescu - Contra (59 Florentin Petre), Dan Petrescu, Dorinel Munteanu, Cristi Chivu - Cătălin Munteanu - Vlădoiu, Viorel Moldovan (63 Ionel Ganea). Antrenor: Ladislau Boloni. Fragilitatea echipei s-a materializat patru zile mai târziu când pe San Siro din Milano, formația italiană a învins România cu un scor de forfait prin golurile înscrise de Inzaghi (13), Delvechio (17) și Totti (42). Boloni operase puține modificări, îl înregimentase pe Gâlcă, Contra și Roșu. Italienii veneau după o remiză de la Budapesta cu modesta formație a Ungariei (2-2). În această etapă în Lituania echipa care cedase greu în București, a pierdut pe propriul teren lamentabil cu Georgia cu 0-4. O nouă înfrângere, pe 24 martie 2001, pe Steaua de data aceasta în compania Italiei: 0-2 (0-2). Boloni a apărut cu o echipă cu alte modificări: Rădoi, Denis Șerban, Prodan, Codrea, Adi Ilie, Marius Niculaie. Inutil, dar se pregăteau viitoarele victorii, pentru că până la încheierea preliminariilor nu a mai cunoscut înfrângerea. După Italia a urmat meciul de la Tbilisi pe 28 martie 2001, în compania Georgiei. Dorinel Munteanu în min. 69 și Contra în min. 80 au înscris golurile victorioase care a mai atenuat din durerea celor două înfrângeri. Următorul adversar al naționalei era reprezentativa Ungariei, formație care ani de zile ne dăduse mari dureri de cap. Din octombrie 1998 însă situația s-a schiimbat radical, balanța înclinându-se de partea României. Așa este și pe 2 iunie 2001, pe Steaua Marius Niculaie realizează dubla (min. 4 și 53) și tricolorii ajung pe locul secund ce duce la baraj. A urmat victoria de la Kaunas cu Lituania cu 2-1 (1-0) prin golurile înscrise de Adi Ilie (30) și Viorel Moldovan (48). În penultima partidă de pe Nepstadion, Adi Ilie (11) și Marius Niculaie (27) au înscris cele două goluri victorioase, a fost primul meci în care pe banca tehnică a fost numit Gheorghe Hagi, care l-a înlocuit pe Ladislau Boloni. Peste o lună, pe 6 octombrie la București se dispută ultimul joc, cel cu Georgia, meci care încheia campania de calificare. La final clasamentul grupei a opta arăta astfel: 1. Italia 8 6 2 0 16-3 20 2. România 8 5 1 2 10-7 16 3. Georgia 8 3 1 4 12-12 10 4. Ungaria 8 2 2 4 14-13 8 5. Liecht. 8 0 2 6 3-20 2 Un baraj tratat cu superficialitate Când sorții ne-au scos în cale pentru baraj, formația Sloveniei, toată lumea considera cele două partide simple formalități. „Avem o echipă valoroasă, avem individualități de marcă, nu avem cum să nu ne calificăm”. Și totuși nu ne-am calificat și mai departe s-a dus în premieră Slovenia, o echipă ruptă din fosta Iugoslavie. Pe 10 noiembrie 2001 pe Belzigrad din Ljublijana a avut loc primul meci oficial pentru că în urmă cu trei luni pe același stadion avusese loc un amical încheiat la egalitate: 2-2. Gică Hagi nu i-a putut folosi pe Filipescu și Rădoi dar și slovenii aveau importante indisponibilități. Pe teren au fost trimiși: Stelea – Iencsi Miu (89 Pancu), Gică Popescu II, Cristi Chivu – Contra, Ionuț Sabău (83 Tibi Ghioane) – Adrian Ilie (83 Roșu), Marius Niculaie. Tricolorii au dominat, au avut mai multe șanse de a marca, dar pe final slovenii au câștigat cu 2-1 (1-1) prin golurile înscrise de Acimovici (41), Osterc (71) respectiv Marius Niculaie (27). Stelea a greșit grav la golul lui Osterc, de fapt o centrare a slovenului, dar a fost golul decisiv. Se miza pe meciul de pe Steaua, unde tricolorii aveau nevoie de un singur gol. S-au tras numeroase semnale, care se pare că nu au avut efect și pe 14 noiembrie, în fața a 30.000 de spectatori, Gică Hagi a adus unele modificări, Lobonț, Contra, Ganea și Mihalcea, ineficace. Selecționerul, debutant la națională în campanie, era deosebit de agitat și se pare că acest lucru l-a transmis și elevilor săi. Și ceea ce și-a pus ca obiectiv antrenorul Srecko Katanec l-a și realizat. A mers pe arma remizei și remiză s-a încheiat meciul: 1-1 (0-0). Rudonja în min. 55-lea unul din puținele contraatacuri și înscrie. Peste 11 minute Cosmin Contra cu un șut din 25m înscrie, egalând. Atât și nimic mai mult, pentru că ceea ce a urmat, cu șase jucători atacanți, a fost haos. După 12 ani prima noastră reprezentativă ratează calificarea. Pentru prima dată 5 echipe africane Fiecare federație continentală și-a creat sistemul de calificare. Africanii, cu 60 de echipe înscrise, a organizat un prim tur, eliminatoriu în care echipele fără o clasare și performanță au fost eliminate. Apoi au fost organizate cinci grupe de 4 și 5 echipe iar primele clasate din grupe s-au calificat la turneul asiatic. Camerun, Nigeria, Senegal, Tunisia și Africa de Sud s-au dovedit cele mai bune. Surpriza a constituit-o calificarea Senegalului în dauna unor echipe mai bine cotate precum Maroc și Egipt. Sud-America și-a organizat un singur turneu cu cele 10 formații care au jucat fiecare cu fiecare tur-retur. A surprins numărul mare de înfrângeri, 6, ale quadruplei campioane, Brazilia, care s-a clasat pe locul al treilea după vechea adversară Argentina a Ecuadorului care se califică în premieră dar înaintea Paraguayului și a dublei campioane, Uruguay. Uruguayenii au susținut barajul cu Australia și după o înfrângere în deplasare cu 0-1 au câștigat la Montevideo cu 3-0 și au ajuns în Asia. Din America de Nord, Centrală și Caraibe au pătruns Costa Rica, surprinzătoarea câștigătoare a greupei, Mexic și SUA. Întrecerile s-au organizat pe subgrupe Caraibe 1,2 și 3, America Centrală și America de Nord. Oceania a rămas pe dinafară pentru că învingătoarea, Australia (care a învins în finală Noua Zeelandă cu 2-0 și 4-1) a pierdut barajul cu mai dotata formație a Uruguayului (1-0 și 0-3). Am lăsat la urmă continentul asiatic, pentru că este continentul pe care se organizează în premieră turneul final. Tocmai pentru aceasta s-au înscris 39 de națiuni repartizate pe 10 grupe. Primele clasate din grupe au evoluat pe două grupe finale iar primele clasate Arabia Saudită și China s-au clasat pe primul loc și s-au calificat alături de cele două țări organizatoare la turneul final. Pentru prima dată Asia a avut patru reprezentante. De altfel China participa în premieră la un turneu final. Al 5-lea titlu pentru Carioca Turneul final s-a organizat ca și la edițiile anterioare pe opt grupe preliminare, cu jocuri directe, simple urmate de faza a doua când partidele s-au disputat eliminatoriu. Încă din grupe au apărut rezultate surpriză. În prima grupă, campioana în exercițiu, Franța s-a clasat pe ultimul loc, cu două înfrângeri și o remiză, fără să reușească să înscrie vreun gol. Senegalul, al cărei jucători evoluau în majoritate în campionatul din Hexagon i-au învins pe Les Bleus printr-un gol înscris de Bouba Diop. Turcia la debutul în turneul final a profitat de o grupă accesibilă, a pierdut pe final de meci la Brazilia (1-2) dar a trecut peste Costa Rica și China. În grupa D, gazdele coreene ajutați efectiv de „cavalerii fluierului” au terminat pe primul loc, trimițând acasă mult prea devreme, Portugalia. Nemții după recordul de goluri cu Aarabia (8-0), apoi s-au chinuit dar au terminat grupe pe primul loc. În penultima grupă, o altă surpriză, eliminarea bronzului din Franța, Croația de către ecuadorienii. Rusia nu a făcut probleme organizatorilor japonezi, de care au fost învinși cu 0-1. Calificări în „sferturi” prin Golul de Aur Optimile au adus alte rezultate surprinzătoare. Italia a condus în meciul cu sud-coreenii timp de 70 de minute, dar arbitrii și-au făcut treaba și golul de aur al gazdelor i-au propulsat în sferturi. O altă surpriză, Senegalul care tot printr-un gol de aur a trecut de Suedia cu 2-1. Spania nu a reușit să treacă de Irlanda nici după prelungiri dar s-a calificat la loviturile de departajare cu 3-2. Nemții s-au zbătut mult până ce Neuville a înscris în min. 88 golul victorios cu Paraguay-ul. Turcia a găsit cheia de a trece de japonia prin Umit Davala. Englezii nu au avut probleme cu danezii pe care i-au învins cu un scor de forfait. Sferturile au fost mai liniștite în privința cursivității disputelor, dar și aici fluierașii și-au făcut de cap contribuind la eliminarea Spaniei, de către cine?, de cine altcineva decât de fluieraș. A fost 0-0 și la penaltiuri s-au calificat coreenii. Senegalul s-a oprit în sferturi după înfrângerea cu Turcia 0-1, iar marile forțe Germania și Brazilia au ajuns în semifinalele după 1-0 cu SUA și respectiv 2-1 cu Anglia. Semifinale cu scoruri la limită 1-0 (0-0), Germania cu sud-coreenii și Brazilia cu Turcia. În finala mică două outsidere, Turcia versus Coreea de Sud. Europenii s-au impus cu 3-2 (3-1) și ca și în 1998, o nouă debutantă, de data aceasta Turcia, pleacă cu bronzul. Concluzionând ce s-a întâmplat până la finală: l Eliminarea campioanei mondiale a ediției precedente, Franța, din grupa preliminară. l Bila neagră – erorile de arbitraj în special ale asistenților. Nouă decizii controversate au trimis acasă Spania și Italia propulsând gazdele coreene în semifinale. l Eliminarea din primul tur, pe lângă Franța și Argentina și Portugalia. l Senegal a doua țară africană, după Camerun care a atins sferturile. O finală cu șapte titluri Nici Brazilia și nici Germania nu se dovediseră la nivelul așteptat. Cu toate că au câștigat grupele, ambele au trăit clipe grele în optimi și sferturi. Au avut șansa de a avea parte de o tragere la sorți favorabilă. Finala a fost una cu șapte titluri: Brazilia quadruplă campioană mondială iar Germania triplă campioană. Pe Internațional din Yokohama, pe 30 iunie 2002 a avut loc a 17-a finală: Germania – Brazilia 0-2 (0-0). A înscris: Ronaldo (min. 67 și 79) Echipa campioană mondială: Marcos - Roque jr., Cafu, Roberto Carlos, Lucio - Edmilson, Gilberto Silva, Kleberson, Rivaldo – Ronaldo (90 Denilson), Ronaldinho (58 Juninho Paulista). Antrenor: Luis Felipe Scolari. Golgeteri: Ronaldo (Brazilia) 8 goluri; Klose (Germania), Rivaldo (Brazilia) cu câte cinci goluri.