E la modă: Inflaţie de partiduţe suveraniste

Plecarea unor lideri importanţi din AUR, iar apoi din alte partide, au produs un efect în lanţ, construind un „sistem de partide”, spune politologul George Jiglău, care arată că la baza acestei dezbinări sunt problemele personale dintre lideri, mai degrabă decât diferenţa de valori dintre fiecare formaţiune nou-înfiinţată de aceştia.
Sciziunile din partidele suveraniste provoacă haos de obicei şi sunt anunţate cu scandal şi acuzaţii. Cu toate astea, Luis Lazarus, al doilea parlamentar al SOS România a plecat din echipa Dianei şoşoacă fără prea mult zgomot. Eurodeputatul îşi înfiinţează propria formaţiune, Partidul Dreptate şi Frăţie (PDF), aducând deja un senator PSD în echipa sa.
Tot din SOS, partidul fondat de Diana Şoşoacă, se desprinde grupul Pace – Întâi România, la care au aderat şi membri AUR şi POT, un alt partid suveranist care a trecut pragul Parlamentului aderând la linia politică a fostului candidat prezidenţial Călin Georgescu.
Şefa formaţiunii SOS România, însăşi, este fostă membră a AUR. Ea a fost exclusă din partid, odată cu Mihai Lască. Ambii au înfiinţat noi formaţiuni cu care au candidat la alegerile de anul trecut, partidul SOS România, al fostei senatoare, care a avut mai mult succes şi reuşit să ducă oameni în Parlamentul României şi Parlamentul European, şi partidul Patrioţii Poporului Român (PPR), care îl are şi pe medicul Răzvan Constantinescu, în poziţia de preşedinte executiv.
O altă plecare care a produs apariţia unei noi formaţiuni politice este cea a fostului co-preşedinte AUR, Claudiu Târziu, care a înfiinţat Partidul Acţiunea Conservatoare, o formaţiune care a atras deja alţi parlamentari şi eurodeputaţi AUR. De altfel, în Parlamentul European a intrat pe listele AUR şi Cristian Terheş, preşedinte al Partidului Naţional Conservator Român.

Suveranismul, în ascensiune în Europa
Acestea nu sunt singurele formaţiuni care aderă la curentul suveranist înregistrate în ultimii ani în România. Politologul George Jiglău punctează că suveranismul este „un curent politic la modă” în prezent.
„Trăim vremuri în care, să-i spunem suveranismul, această extremă dreapta, extremă conservatoare, cum îi spuneam în stil clasic, populistă, cu nuanţe, în cazul nostru în Europa, antieuropeane, antioccidentale, anti-UE, este un curent la modă. Trăim vremuri în care lumea e clar predispusă să plece urechea spre astfel de discursuri într-o măsură mai mare, mult mai mare, decât erau altădată”, explică George Jiglău.

Monopolul AUR pe electoratul suveranist
Politologul atrage însă atenţia că, în ciuda inflaţiei de formaţiuni care aderă la curentul suveranist, nu putem vorbi despre o competiţie reală a acestor formaţiuni, în raport cu ceea ce este AUR astăzi:
„Felia suveranistă e aproape întregimea cuprinsă de AUR, care este la 40% în sondaje. Mai zic eu uneori că actuala coaliţie de guvernare e cumva vechiul sistem de partide în care sunt aceleaşi simpatii şi antipatii, doar că acum sunt toţi în coaliţia de guvernare, pentru că a apărut AUR în partea cealaltă, care îngustează cumva spaţiul. Noi, în egală măsură, putem să aplicăm exact aceeaşi perspectivă şi pe cealaltă parte de sistem de partide. Practic sunt două sisteme de partide paralele în momentul ăsta. Este cel care e reprezentat de coaliţia de guvernare, care are o dinamică proprie pe care o analizăm aproape zilnic, şi este cealaltă parte care e sistemul de partide să spunem suveranist, cu 45% pe sondajele actuale, unde este AUR şi ceilalţi. Şi, în teorie, când categorizăm sisteme de partide, există această idee de sistem de partide cu hegemon. Asta e un tip de sistem de partide specific regimurilor semi-autoritare în care unii câştigă mereu alegerile, sunt mereu la guvernare, dar mai sunt şi alţii pe acolo, cât să spunem că avem o opoziţie, doar că nu contează. În momentul ăsta, sistemul de partide care înseamnă această felie suveranistă este acest gen de sistem, să spunem un subsistem de partide, raportat la cel mare românesc, un subsistem în care avem un hegemon (n. r. – AUR), care e foarte puternic în momentul ăsta”.

Lipsa disciplinei
Monopolul AUR este dat şi de faptul că electoratul suveranist este mai disciplinat decât partidele suveraniste, mai explică politologul:  „Nu plasez toată dinamica asta într-o zona valorilor. Orice politician, când trece dintr-un partid în altul ne va spune că e o problemă de valori, nu s-a mai regătit. În fine, problema este că s-au cercetat între ei. (...) Nu cred că e vorba de care-i adevăratul suveranist, e vorba de nişte certuri personale între ei, dar e adevărat şi faptul că ne-am aştepta de la partide de genul ăsta să vedem mai multă disciplină, cumva. Ăsta-i specificul partidelor conservatoare. Deci sunt cumva mai coerenţi cu ei înşişi şi mai disciplinat în raport cu nişte valori. Dar la fel şi electoratul. (...) În momentul ăsta, bucăţile astea care se rup din AUR ilustrează faptul că componenta de disciplină la nivelul partidului AUR nu mai e chiar aşa de prezentă. Cine a rămas disciplinat şi coerent s-ar putea să fie electoratul, preponderent în continuare după cum se vede în raport cu AUR”.