După 55 de ani, în liceul care acum e Colegiu

Moment emoţionat la Colegiul Naţional „Unirea” din Braşov, în weekend. Aproximativ 40 de foşti „unirişti”, din trei clase, s-au reîntâlnit după 55 de ani de când au terminat liceul. În urmă cu mai bine de jumătate de veac, Liceul Unirea, cum era atunci, avea şi secţie maghiară, care ulterior s-a despărţit, însă era o „interesantă concurenţă” între secţia magiară şi cea română, după cum îşi aminteşte Ibi Coltobean. 
„Ne bucurăm că suntem primiţi în şcoala noastră veche. Am mai avut o întâlnire aici în 81, dar apoi s-au despărţit secţiile. Noi am terminat la maghiară, era liceu mixt şi era un liceu foarte bun, foarte bun era. Concurenţa foarte interesantă între cele două secţii sau făceam meditaţii înainte de Bac când cu profesorii de la secţia română, când de la secţia maghiară. Eram la dansuri populare, ne îmbrăcam în costume româneşti toată gaşca şi după aceea în costume ungureşti şi dansam pe scena de la Reduta de 24 ianuarie, de Ziua Unirii. Aşteptam să fie Ziua Unirii că eram încântaţi că nu facem şcoală”, îşi aminteşte zâmbind Ibi Coltofean. 
„Îmi e foarte mare drag şi e o mare bucurie pentru mine că ne-am întors în clădirea aceasta, în lăcaşul acesta de cult, care ne-a crescut patru ani şi ne-a pregătit baza pentru viaţă. Mă întâlnesc cu foştii colegi, parcă tot mai dragi îmi sunt şi parcă e tot mai frumos şi ne dorim să ne întâlnim aproape annual. Sunt foarte mulţi care, din păcate, nu sunt aproape şi nu mai pot veni la vârsta asta, de 74 de ani şi avem şi colegi care ne privesc de sus acum. (…) Fiecare perete, fereastră, uşă îmi spune câte ceva. Mi-aduc aminte de… Parcă văd profesorii noştri, pentru care avem un respect deosebit şi ne aducem aminte de ei, ce am învăţat de la ei, în felul în care ne-au educat, în felul în care ne-au instruit”, ne-a spus şi Ştefan Lenghel, care avea să fie ulterior director al Liceului Aprily Lajos. 
Catalogul celor trei clase a fost strigat de directorul Colegiului Naţional „Unirea”, prof.dr. Maria Antal: „Am onoarea să-i primesc în şcoala în care au absolvit pe cei de la secţia maghiară şi mă bucur că s-au întors aici, nu la Aprily, pentru că aici sunt amintirile lor, aici sunt anii adolescenţei. Ţin în mână aceste cataloage din 1971 şi să ştiţi că sunt foarte emoţionată pentru că sunt cataloge în care au notat profesorii de atunci, care astăzi nu mai sunt printre noi şi ne veghează de sus”.