După 30 de ani

Alături de atleţii Braşovului.

În 1988, atleta Paula Ivan a câştigat aurul în proba de 1.500 metri la Olimpiada de la Seul, iar recordul olimpic stabilit atunci este şi astăzi în picioare. La 30 de ani de la marea performanţă, a acceptat să fie ambasadorul tradiţionalei curse „15 Noiembrie” de la Braşov. „Mă bucur că am fost aleasă să promovez această competiţie. Voi participa şi la ediţia din acest an şi o voi face şi în anii următori”, a declarat Paula, în prezent profesoară de sport la Universitatea Spiru Haret din Bucureşti.
Rememorează, în timpul unei şedinţe foto de prezentare a crosului, pe stadionul din Poiana Braşov, succesele ei. „Pot să vă spun că aurul de la Seul a venit ca urmare a abordării greşite a tacticii la cursa de dinainte, de la 3.000 de metri, pe care am terminat-o în urma Tetianei Samolenko din URSS. Antrenorul Ion Puică, soţul Maricicăi Puică, mă pregătea pe atunci. A venit la mine şi mi-a spus: «Paulino, trebuie să mergi tare de la început, să ţii ritmul constant. Altfel, te va întrece rusoaica pentru că e mai bună pe viteză!». Am reuşit, iar recordul de 3:53.96, încă nu a căzut. La Olimpiadă, sportivii aleargă mai mult după loc decât după timp, poate de aia este în picioare şi astăzi. Sunt mândră, dar nu m-aş supăra să fie depăşit, pentru că de asta sunt făcute recordurile. M-aş bucura să fie o româncă cea care va reuşi acest lucru”, a declarat Paula Ivan.

Oaspete de onoare la şcoala din Sânpetru.

Cursă demonstrativă la Moscova
Paula Ivan a participat şi la Jocurile Olimpice de la Moscova, 1980, dar nu în calitate oficială! Atunci, tânăra de 17 ani, a fost trimisă să alerge pe stadionul Olimpic, într-una dintre pauze, într-o cursă demonstrativă. „Îmi câştigasem participarea după ce câştigasem un cros al tineretului, desfăşurat în mod tradiţional pe 2 mai”, a rememorat Paula. A fost impresionată de măreţia concursului de la Moscova. „Ce am văzut atunci, m-a făcut să vreau să ajuns şi eu, să particip cu adevărat. După ani de muncă, de sacrificii, am reuşit”, a spus Paula Ivan.

Totul a început din joacă
Campioana de la 1.500 de metri a dezvăluit şi cum a început să alerge ea. „Eram acasă, la Hereşti, în judeţul Giurgiu. Eram foarte energică, toată ziua stăteam pe afară. Am avut noroc de un profesor de sport foarte bun, la şcoală. La educaţie fizică făceam de toate şi a văzut că am înclinaţie către atletism. Domnul Valentin Zamfirescu venea o dată pe săptămână special pentru mine şi alţi copii, să ne pregătească suplimentar. Mergeam la competiţii de tetratlon, până am ajuns la nivel naţional”.
Tot profesorul i-a înfrumat paşii spre Şcoala 190 cu profil sportiv, unde era o clasă de atletism. „Acolo mi-a fost cel mai greu. Am intrat în programul celor care se antrenau din clasa a cincea. Dar cred că a fost mai bine aşa. Nu cred că e nevoie de performanţă la copii, iar cei care au început foarte devreme, s-au pierdut, nu îmi aduc aminte să fi ajuns la Olimpiadă sau Mondiale vreunul”, a adăugat Paula Ivan.

Maricica Puică,  modelul ei
Abia după liceu, profesorul Gheorghe Teşu a îndrumat-o către semifond şi fond. A început apoi să lucreze specific cu Ion Puică, practic startul ascensiunii sale. „Erau atleţi care m-au impresionat cu adevărat, dar cel mai aproape am avut-o pe Maricica Puică. Era soţia antrenorului meu, era de talie mondială. M-am pregătit în umbra dânsei, o perioadă de timp. Contează să ai un model de succes”, crede Paula Ivan.

Sacrificii sufleteşti
Paula Ivan a reamintit însă că sportul de performanţă nu are numai perioade roz, de succes. Îşi aduce aminte şi de perioadele dificile prin care a trecut, de momentele când îi venea să abandoneze totul.
„Când nu îţi ieşea rezultatul dorit, când trebuia să mergi la un concurs în Vest, dar trebuia să pleci singură că antrenorului nu-i ieşise viza, sunt momente de care treceai greu sufleteşte. Dar mie, cel mai greu mi-a fost să stau departe de familie. De Paşti, de Crăciun eram în cantonament, departe de cei dragi. Era tare greu”, spune Paula Ivan. Dar aceste lucruri se uită când vin rezultatele, când eşti aclamată în picioare de un întreg stadion.

Momentul amar al retragerii definitive
Paula Ivan a alergat până la 37 de ani. Născuse şi a încercat să revină. S-a ales însă cu o întindere abdominală, iar medicii au îndemnat-o să renunţe. „Am făcut 8 ani de pauză, dar am simţit din nou nevoia să alerg. După un an şi jumătate de pregătire, una extenuantă, cumplită aş spune, am ajuns să ajung a treia la nivel naţional, după Gabi Szabo şi Violeta Beclea”, îşi aminteşte fosta campioană olimpică.
Visa să meargă la Olimpiada de la Sydney, în 2000. „Mi s-a comunicat că nu voi merge la Olimpiadă. E singurul lucru care mi-a lăsat un gust amar, altfel cred că aş mai fi alergat cinci-şase ani. După această veste, am terminat sezonul şi m-am oprit. Am considerat că am sacrificat destul familia. Mi-am amintit că după cununia civilă, a doua zi, plecasem în cantonament pentru Balcaniadă. Acum aveam şi copil şi am zis că e mai bine să spun stop”, a declarat Paula Ivan.

Trece la alt nivel:  „15 Noiembrie”,  cros omologat IAAF
Competiţia al cărei ambasador este Paula Ivan a fost iniţiată în 1990, în amintirea revoltei anticomuniste a muncitorilor braşoveni, din 1987, mişcare ce avea să anunţe  Revoluţia din 1989. Practic, cu niciun an înainte de recordul Paulei. Cursa populară face în acest an un pas important, un reprezentant al Federaţiei Internaţionale de Atletism (IAAF) venind la Braşov pentru a realiza măsurătorile şi documentaţia necesară pentru certificarea internaţională a competiţiei. Conform estimării, traseul clasic al crosului era mai scurt cu aproximativ 400 metri decât cel necesar omologării, motiv pentru care startul nu se va mai da de la poarta de intrare în fosta Fabrică de Autocamioane Braşov, ci din interiorul platformei industriale. Mai exact, de la Secţia 440, acolo unde s-a aprins scânteia revoltei anticomuniste. Premiile cursei ajung în 2018 la 25.000 de euro.
„Există o explozie de curse populare de alergare. E bine că oamenii vor să fie sănătoşi. Şi la noi în ţară, merg la mişcare din ce în ce mai mulţi. Venind ei, vor veni şi copiii şi nepoţii. De aici, chiar, se pot naşte şi viitori campioni. Copiii trebuie să se joace cât mai mult. Să alerge, să sară, să arunce. Mulţi nu mai ştiu să arunce o piatră, să se joace la groapa cu nisip. Spiritul competiţiei se dezvoltă astfel, iar cine are potenţial, treptat va fi selectat către sportul de performanţă. Nu zic vreo noutate, tentaţia tehnologiei e mare. Nu e rau, dar trebuie măsură. Mulţi copii ajung să joace fotbal şi tenis pe telefon, dar altfel e să facă asta în natură. Riscă să ajungă obezi, să poarte ochelari devreme”, a spus Paula Ivan, ambasador al Crosului „15 Noiembrie”.