„După 20 de ani” muşchetarii din colonii aduc Regelui Emanuel I un nou titlu mondial

Geopolitica gazonului şi-a spus din nou cuvântul. În confruntarea dintre „marile puteri” şi „micile puteri” fotbalistice au ieşit victorioase, aşa cum se cuvine, primele. După 20 de ani de la cucerirea primului său titlu, Franţa recidivează în faţa unui „copil teribil” care este Croaţia. Francezii au obţinut cea mai clară victorie a lor din acest turneu. Mai categorică chiar decât o arată cifrele şi în faţa unui adversar practic epuizat de grelele încercări prin care a trecut până în această fază. S-au spus multe despre surpriza pe care ar fi putut să o facă companionii lui Modric şi pe care nu au făcut-o dintr-un simplu motiv: nu le a stat la îndemână. Croaţia este, cum spuneam, o mică putere fotbalistică. Aproape toţi jucătorii săi evoluează în „multinaţionale”. Dacă ar fi câştigat nu ar fi fost drept, pentru că prezenţa lor în finală s-a datorat, practic, unei suite de şanse - trei la număr - care ar fi putut să fie înlocuite de un ghinion unic care să-i trimită acasă încă din optimi. Ori norocul de regulă nu merge, ca ulciorul, de prea multe ori la apă. Pe de altă parte, Franţa a  devenit cu adevărat o mare putere fotbalistică într-o Europa care concentrează aproape tot ceea ce este valoros pe celelalte continente şi în care celelalte superputeri se pare că s-au cam plictisit de succes: o Spanie care a cules tot ce a putut prin echipele sale de club, o Germanie obosită să defileze peste tot cu Bayern, o Anglie care nu îşi găseşte o formulă de naţională din campionatul propriu în care britanicii din teren sunt în permanentă minoritate. Franţa era singura dintre ele cu adevărat motivată să mai vrea o dată să fie în vârf şi a reuşit.

Finala a fost dramatică şi spectaculoasă, poate cea mai frumoasă dintre toate cele de până acum. Francezii au deschis scorul printr-un autogol a lui Mandjukic, croaţii au egalat la scurt timp prin Perisici, pentru ca apoi Griezmann să marcheze din penalty, după un henţ al aceluiaşi Perisici. Pogba şi Mbappe  ridică scorul  la 4 - 1, pentru ca la o greşeală copilărească a lui Lloris, Mandjukic să se revanşeze printr-un gol antologic de stupid. La acest scor croaţii s-au prăbuşit practic, nereuşind să facă faţă unor Les Bleuesl dezlănţuiţi, care ratează cel de-al cincilea gol datorită unui luft penibil al lui Pogba.

Meciul s-a încheiat în uralele entuziaste ale suporterilor francezi şi în lacrimile celor croaţi, generalizate pe parcursul festivităţii de premiere de o ploaie torenţială care n-a ţinut cont că Putin ,Macron şi Kitarovici nu veniseră cu umbrelele. Şi că doar Putin urma să primească una înainte de a fi complet murat...