„Dumnezeul meu, eşti lângă mine, te iubesc, te simt în fiecare zi!"

Prăznuit în data de 21 ianuarie, Sfântul Maxim Mărturisitorul ne luminează ochii sufleteşti prin cuvintele sale de învăţătură, la început de an.
Cunoscut pentru scrierile sale, Sfântul Maxim s-a născut la sfârşitul secolului al VI – lea, pe ţărmul răsăritean al lacului Tiberiadei într-o familie de creştini. Rămas orfan la vârsta de nouă ani acesta primeşte o educaţie aleasă la mănăstirea Palaia Lavra, devenind mai târziu consilier al împăratului Heraclie. După scurt timp acesta primeşte haina monahicească  într-o mănăstire de pe malul Bosforului, unde locuieşte timp de 10 ani, mutându-se după aceea într-o mănăstire de pe teritoriul Greciei.
Alungat de invazia perşilor, Sfântul Maxim Mărturisitorul trece prin Creta şi Cipru stabilindu-se în Cartagina. În nordul Africii  îşi începe lucrarea de combatere a monotelismului, o erezie care învăţa, în mod greşit, că Iisus Hristos are două firi dar o singură voinţă. Acest lucru este în contradicţie cu interpretarea ortodoxă a Hristologiei, care propovăduieşte că Hristos are două voinţe (umană şi divină) corespunzător celor două firi. Sfântul Maxim a subliniat cu succces percepţia greşită a monoteliţilor, prin numeroase adunări şi sinoade reuşind să păstreze astfel neschimbată credinţa ortodoxă.
Apelativul „Mărturisitorul” i-a fost atribuit Sfântului datorită implicarii sale în apararea credinţei cu riscul represaliilor (a fost exilat de trei ori, tăindu-se  mâna dreaptă şi limba pentru a nu mai putea grăi adevărul). Cu toate încercările contemporanilor săi de a-l amuţi, Sfântul Maxim ne vorbeşte şi astazi prin operele sale, care alcătuiesc un patrimoniu imens atât prin diversitatea temelor atinse cât şi prin complexitatea tâlcuirilor.
Scrierile Sfântului Maxim Mărturisitorul sunt prezente şi în Filocalia românească spre creşterea duhovnicească a fiecăruia dintre noi.