Dumnezeu lucrează prin oameni

Eram in clasa a XI-a la Colegiul Naţional ,,Andrei Saguna” din Braşov (anul 2002) când profesorul meu de Religie (acum părintele Vasile Goian), mi-a propus să colaborez la suplimentul religios ortodox care apărea alături de ziarul ,,Bună ziua, Braşov!”. Am acceptat cu bucurie întrucât de când eram copil o admiram pe Andreea Esca şi mi-aş fi dorit o carieră în mass media. Eram convinsă, însă, că de la vis la realitate de obicei este cale lungă, iar cel mai greu e începutul. Cu toate acestea, atunci când îţi propui din suflet să faci anumite lucruri, Dumnezeu îţi înlesneşte calea. Iar acesta a fost şi cazul meu.
Cu un reportofon de plastic în mână (căci acestea erau mijloacele acum 21 de ani) prima sarcină pe care mi-a dat-o domnul profesor Goian a fost să realizez un reportaj despre Biserica ,,Sfântul Ioan Botezătorul” din Poiana Braşov.
Am stat atunci de vorbă cu preotul paroh al bisericuţei de lemn, care mi-a povestit istoricul lăcaşului de cult şi astfel am realizat articolul.
Bucuria publicării acestuia a fost de nedescris, iar atunci am fost convinsă că aceasta este calea pe care îmi doresc să o urmez, meseria de jurnalist.
Am scris apoi reportajul despre Biserica ,,Sfântul Gheorghe” şi multe altele, după care am plecat la Sibiu, unde am urmat cursurile Facultăţii de Jurnalism din cadrul Universităţii ,,Lucian Blaga”, căci pe lângă dorinţă e nevoie şi de cunoştinţe în domeniu.
După anul II de facultate, mi-am dorit să continui studiile în Bucureşti, unde îmi doream să lucrez. Nu a fost posibil transferul la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, dar în vara anului 2005 deja mă angajasem la agenţia de presă Mediafax. Astfel că, la finalul verii, eram într-o situaţie inedită: şcoala era la Sibiu, iar locul de muncă, la care nu aş fi vrut să renunţ, era în Bucureşti. Aşa că soluţia a venit de la mama mea, care mi-a spus aşa: ,,O săptămână stai la Sibiu şi una la Bucureşti”. Pentru că lucram în tură de noapte la Mediafax şi aveam program o săptămână de muncă după care urma una liberă, în cea liberă mergeam la Sibiu, la şcoală. Şi aşa am făcut doi ani de zile, până la terminarea facultăţii.
La finalul săptămânii de lucru, îmi făceam bagajele şi luam trenul de la Bucureşti către Sibiu, iar la Braşov părinţii mei veneau mereu în gară şi aduceau un pachet cu mâncare.
Nu a fost deloc uşor, iar sacrificiile, atât din partea mea, cât şi din partea părinţilor mei, au fost uriaşe. Dar realizarea visului meu merita totul!
Ei bine, astăzi, după 20 de ani, iată-mă editor la Ştiri, la Televiziunea Română, cu o experienţă de peste 17 ani în televiziuni private precum Antena 3, Realitatea TV sau Digi 24. Nu aş schimba absolut nimic din ce am trăit sau din sacrificiile pe care le-am făcut ca să ajung aici. Şi aş lua-o oricând de la capăt!
În urmă cu o săptămână, la întâlnirea de 20 de ani de la terminarea liceului, părintele Vasile Goian mi-a propus să reiau colaborarea cu ziarul ,,Bună ziua, Braşov!” la pagina suplimentului ortodox, iar eu am acceptat cu aceeaşi bucurie şi entuziasm ca acum 21 de ani.
Viaţa m-a învăţat că nimic nu este întâmplător, iar atunci când îţi doreşti ceva cu tot sufletul şi îţi pui încrederea şi nădejdea în Dumnezeu, se întâmplă. Trebuie doar să priveşti cu atenţie în jur, căci Dumnezeu lucrează prin oameni.