Dumitru Stângaciu: „Primul meu transfer a costat două mingi”

Unul dintre marii fotbalişti braşoveni, Dumitru Stângaciu, rememorează la 55 de ani începutul carierei sale, la OJT Predeal şi FCM Braşov.
„Aveam 14 ani şi jucam meciuri de seniori pe la judeţ. Făceam deplasările cu o dubă de marfă, în care erau două bănci de lemn pe o parte şi pe alta. Am jucat portar de la început, că aveam de pe atunci 1,80 metri. Am simţit că asta e vocaţia mea. Oricum, nu m-am făcut niciodată de ruşine cu „varza” pe teren. Am fost profesor la jocul de picior”, îşi aminteşte fostul portar, într-un interviu acordat Gazetei Sporturilor.
Când a făcut pasul către „echipa fanion" a judeţului, la 17 ani, FCM Braşov a „plătit” două mingi pentru el. „Chiar recent m-am întâlnit cu Marcel Goran, care m-a remarcat la Predeal şi m-a propus la Steagu’. Mi-a zis: „Ştii, mă, că te-am cumpărat pe două mingi? ”. „Nu, dar mi-aduc aminte că-mi dădeaţi ciocolată!”. Aşa a început ascensiunea mea către echipele naţionale şi Steaua. Am avut de la bun început drumul meu. Tata a murit când aveam şase ani, mama şi patru copii locuiam la un moment dat în două camere. Iar eu şi fratele meu mai mare am stat la casa de copii până în clasa a opta. Am ştiut însă ce vreau”, mai spune Stângaciu, care povesteşte câdupă transferul la steaua a reuşit să obţină un apartament în Predeal pentru mama sa, gaze la casa în care locuieşte şi acum în Braşov, butelii şi o aprobare pentru Aro.
Braşoveanul a avut 10 sezoane de vis în Ghencea, timp în care a câştigat Cupa Campionilor, Supercupa Europei, 3 Cupe ale României şi 7 titluri.

Diplomatul plin cu dolari
Unul dintre momentele inedite din cariera sa a avut loc la Tokio, cu ocazia Cupei Intercontinentale, meci pierdut de Steaua (0-1) cu River Plate. „Mi se ridică părul pe mine şi acum, după 33 de ani! M-a abordat un asiatic la hotel şi m-a invitat să bem o cafea. Am acceptat, dar m-am trezit că-mi deschide pe masă un diplomat plin cu dolari. A început să tremure scaunul sub mine. Îmi oferea banii pentru ca meciul să se termine la două goluri diferenţă în favoarea lui River. M-am scuzat că am nevoi fiziologice şi am fugit la baie, unde m-am pus în faţa oglinzii: "Băi, dacă se întâmplă ceva, mă împuşcă ăştia pe aici. Am acasă nevastă, copil. Ce-mi trebuie mie nebuneala asta?!”. Şi am raportat mai departe, lui Valentin şi Ilie Ceauşescu. M-au sfătuit să iau banii, să-i aduc lor, iar eu să-mi văd liniştit de treabă pe teren, să joc normal. M-am făcut că nu l-am mai găsit pe tipul respectiv. N-aveam nevoie de bătaie de cap. Şi-aşa am luat un gol dintr-o deviere, mingea s-a dus în bară, m-a lovit în genunchi şi în piept, apoi a împins-o Alzamendi în plasă. Ghinion”, spune cel poreclit „Gonzo".
Acesta a jucat la OJT Predeal ('79-'82), FCM Braşov ('82-'84), Steaua ('84-'88, '89-'95), FC Olt ('88-'89), Vanspor ('95-'96), Kocaeli ('96-'01), având şi cinci selecţii în echipa naţională.
După ce a renunţat la cariera de jucător, a fost antrenor cu portarii la FC Timişoara, Unirea Urziceni, Wisla Cracovia, Kuban Krasnodar, Dinamo Moscova, Al Arabi Doha, ASA Tg. Mureş, Jiangsu, Al Nasr Dubai, Al Hazem şi Sepsi Sfântu Gheorghe.