Duhovnicul bucuriei, evocat de al său ucenic

Luni, 30 octombrie, cu prilejul împlinirii a 14 ani de la trecerea la cele veşnice a părintelui Teofil Părăian de la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus, Asociaţia Sfânta Ecaterina a organizat la Casa Armatei din Braşov o conferinţa „Profilul unui duhovnic misionar al timpului nostru: Părintele Teofil Părăian”, susţinută de PS Sofian Braşoveanul, ucenic apropiat al „duhovnicului bucuriei”, acum Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului.
„Părintele Teofil a fost hirotonit diacon şi preot cu depăşirea interdicţiei canonice referitoare la integritatea trupească, deoarece s-a mizat tocmai pe faptul că dotarea sa intelectuală, cunoştinţele acumulate şi experienţa duhovnicească le-ar putea pune în slujba credincioşilor doritori de progres spiritual”, a arătat PS Sofian Braşoveanul.
Acesta a adus aminte şi de un citat al IPS Laurenţiu Streza, care ne arată cine a fost Părintele Teofil: „A fost Părintele Teofil şi un predicator şi un misionar ca nimeni altul, adresându-se tuturor credincioşilor, dar având o deosebită dragoste către tineri. Nu ne-am dat seama decât după ce le-am adunat toate împreună câtă activitate a depus. Nu s-a exprimat niciodată că e obosit sau că nu mai poate. A mers până la marginile ţării şi trecând hotarele ei, pentru ca în conferinţe, slujbe şi cuvântări, să lumineze sufletele. Am fost întrebat de ce oare părintele a avut mare succes în apropierea tinerilor de Hristos şi am încercat să le explic lucrul acesta tocmai prin faptul că şi-a asumat paternitatea spirituală. În momentul în care părintele se apropia de un tânăr sau un tânăr se apropia de părintele Teofil, îl asculta până la ultima sa dezvăluire a acelor taine pe care le ascundea de părinţi şi încerca să-l readucă cu picioarele pe pământ şi să-i ofere şansa pe care altfel nu i-a putut-o oferi nimeni şi apoi să-l ridice de la nivelul de a primi doar o simplă binecuvântare sau la o simplă înţelegere a cerinţelor lui personale, la binecuvântarea lui Dumnezeu. Dragostea sa de părinte, frate şi prieten pe care oferea cu prisosinţă şi bucurie celor care îl căutau, optimismul părintelui bazat pe iubirea de Dumnezeu faţă de om, sfaturile oferite cu competenţa şi experienţa omului care a trăit o viaţă în zarea dumnezeirii, asumându-şi efortul desăvârşirii, credinţa lui în posibilitatea de înnoire a omului, au făcut ca Părintele Teofil să fie atât de căutat de mulţi creştini, doritori ai acestei înnoiri, pentru care aveau nevoie de sprijinul unui om al lui Dumnezeu, al unui părinte”.
Părintele Teofil Părăian s-a născut în 3 martie 1929 şi a primit la botez numele de Ioan. A urmat mai târziu cursurile unui liceu pentru nevăzători din Cluj, apoi o şcoală similară din Timişoara, perioadă în care l-a cunoscut pe Părintele Arsenie Boca, de la care a deprins Rugăciunea lui Iisus.
S-a închinoviat la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus în 1 aprilie 1953 şi a fost tuns în monahism în data de 15 august din acelaşi an. A primit diaconatul în 15 august 1960 şi darul preoţiei în 13 mai 1983. În 8 septembrie 1988 a fost hirotesit arhimandrit.
După căderea regimului comunist a susţinut numeroase conferinţe duhovniceşti, mai ales pentru studenţi, dar şi în diaspora română.
A plecat la Domnul în 29 octombrie 2009, după o suferinţă de câteva luni.

PROGRAMUL DE VIAŢĂ AL PĂRINTELUI TEOFIL PĂRĂIAN
– Să mergi la biserică în zilele de duminică şi sărbătoare.
– Să începi şi să termini ziua cu Dumnezeu: rugăciunea de dimineaţă şi de seară şi rugăciunea de la vremea mesei.
– Să citeşti în fiecare zi două capitole din Noul Testament.
– Să-ţi păzeşti mintea prin rugăciunea de toată vremea: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”.
– Să posteşti, în zilele de post de peste săptămână şi atunci când este rânduit de Biserică, în cele patru posturi mari de peste an.