Duce Recea-n lume cu mingea de oină

Pe 17 februarie a împlinit trei decenii de la căsătorie şi de la momentul în care a ajuns în satul Recea, de la poalele Munţilor Făgăraş. Sat pe care îl face cunoscut în ţară cu un sport pe cât de celebru românilor, pe atât de uitat: oina. „Cu toţii ştim că este sportul nostru naţional. Ne mândrim cu asta, că avem şi noi un sport cum au americanii baseball-ul. Dar de fapt este un sport enigmatic, sortit parcă uitării, despre care dacă eşti întrebat, nu ai idee cum se joacă”, spune profesorul Nelu Avram (foto), ajuns acum la 50 de ani, care s-a născut în Hunedoara, unde a trăit până la 18 ani, după care a studiat Educaţia Fizică şi Sportul la Bucureşti.

Startul, povestea bastoanelor enigmatice
„Oina la Recea începe cu o poveste. Cea a bastoanelor. Când am venit profesor de educaţie fizică în această şcoală, dacă vorbim de baza materială din acea vreme, prin comparaţie cu cea din prezent, diferenţa nu poate fi descrisă în cuvinte. Singurele materiale găsite în şcoală au fost şase mingi de oină şi zece bastoane scoase din inventar, despre care la vremea aceea nu am ştiut la ce au fost folosite şi la ce le pot folosi. Nu semănau nici cu bastoanele de gimnastică dar nici cu bastoanele de baseball. Ei cine să fi jucat la Recea baseball? Aşa că au stat în continuare în magazia şcolii precum obiectele vechi aflate prin poduri”, îşi aminteşte profesorul.
Aflat la una din şedinţele din cadrul Inspectoratului Şcolar, un coleg, decan de vârstă pe atunci, l-a dumirit. Şi-a amintit că la Recea şi la Zărneşti au fost cândva echipe de oină care reprezentau judeţul în diverse competiţii. Cu zeci de ani în urmă. Acela a fost momentul în care a găsit răspunsul întrebării. „Ajuns în şcoală, am întrebat colegii dacă la Recea s-a jucat oină? Şi-a amintit ceva colegul de matematică. Au urmat ani de studiu personal în care am învăţat regulamentul acestui joc şi l-am implemntat în şcoală. A fost greu, dar rezultatele au început să apară încet şi sigur. Ne-am făcut cunoscuţi în toate judeţele ţării prin concursurile la care participăm! Suntem prezenţi la toate evenimentele unde suntem invitaţi pentru jocuri demonstrative!”.

Biletul lui norocos în viaţă
A ajuns astăzi să spună că oina a fost biletul lui norocos, care i-a marcat destinul profesional. „Cu ajutorul oinei am reuşit să valorific potenţialul motric al elevilor şi să motivez generaţii întregi de copii care au învăţat şi practicat cu drag acest sport. La Recea toţi copiii practică oina. Atât băieţii cât şi fetele. Elevii sunt pregătiţi  în cadrul orelor de educaţie fizică conform programei de specialitate iar în sezonul competiţional dedicăm mai mult timp!”.

A adus Campionate Naţionale în sat
Îşi doreşte formarea unui club sportiv afiliat la Federaţia Română de Oină, pentru a oferi şansa de continuitate pentru elevii care termină ciclul gimnazial şi se îndreaptă spre liceu, moment în care se produce „o ruptură”. „Nu cu mândrie spun, ci cu regret, că suntem singura şcoală din judeţ care practică acest sport constant”. A făcut un pas important şi a solicitat FRO competiţii naţionale la Recea. S-a ocupat personal de tot ceea ce înseamnă organizare - teren de joc, asistenţă medicală, cazare pentru sportivii din toată ţara – şi a reuşit să aducă în comună un Campinat Naţional de seniori în aer liber şi un Campionat National de sală - juniori, iar anul acesta va găzdui din nou un Campionat National de sală – juniori, care se va desfăşura în luna octombrie.
„Am condus şi două proiecte de promovare a oinei, finanţate de MTS prin intermediul FRO. La acestea au participat şcoli din diverse judeţe ale ţării. Anul trecut am fost în Germania, la Potsdam mai exact, la un târg de jocuri”.

De la Cupa Satelor la Cupa Regelui
Deşi pare un sport uitat, sunt multe competiţii de oină în România: Cupa Satelor (participă, în medie, 15-16 echipe), Cupa României (16 echipe), Campionatul Naţional (12 echipe, cu primele patru participând tur –retur în play-off, astfel fiind desemnată campioana României), Cupa Regelui (campioana României şi echipa câştigătoare din Cupă).
„Oina a fost, este şi va fi a noastră a românilor, indiferent de cum este ea tratată. A reuşit să supravieţuiască de-a lungul secolelor, iar în prezent am sentimentul că ea pătrunde tot mai mult în sufletul românilor”, mai precizează Nelu Avram.

Cros cu tradiţie de 10 ani şi pregătire în tabere internaţionale de circ
Pentru el, Recea este o comunitate deosebită cu oameni liniştiţi si harnici. „Amplasată la poalele munţilor, este locul unde îţi face plăcere să locuieşti, să exploatezi valori şi să  beneficiezi de cadrul pe care natura îl oferă”. Aşa că, pe lângă oină, a dorit să ofere şi mai mult locului care l-a „adoptat”. Crosul „Ion Gavrilă Ogoranu” se desfăşoară an de an la Recea, din iniţiativa sa, adunând sute de participanţi. „De la o ediţie la alta am reuşit să aduc la linia de start tot mai mulţi sportivi.  Ajuns la a zecea ediţie, acum pot spune că este un eveniment care a devenit tradiţie în localitate şi este aşteptat de toată lumea!”.
Mai mult, de ceva timp îşi petrece vacanţele de vară alături de copii, în diverse tabere tematice. Ca o nouă specializare, a învăţat multe lucruri pe care nu crede că le-ar fi învăţat la catedră. „Am fost la tabere internaţionale de circ, unde am fost instruit de mari artişti ai circurilor europene. După ani de participare şi  pregătire specifică am reuşit să am şi la Recea copii care practică gimnastică aeriană  executând elemente deosebite la trapez şi hamacuri aeriene, elevi care merg pe monocicluri, etc. Aceşti copii au reuşit să câştige premii la concursuri, ajungând chiar şi în preselecţii la un celebru show TV”, încheie profesorul de la poalele Munţilor Făgăraş.