„Du-l, du-l că-i fudul şi a trăit destul!”

După ce te poartă alţii, nu mai mergi unde vrei tu! Ştiti proverbul românesc: „Du-l, du-l că-i fudul şi a trăit destul!” Cui foloseşte toată slava lumii când închizi ochii? Aici ne zbatem şi suntem „dracul pe comoară”, şi aici suntem nimic! Aici tremură toată lumea în faţa noastră şi ne credem „buricul pământului”, şi deodată în urma noastră sunt coroane de flori, înjurături, insulte... unii spun: „Bine că a crapat!”; altul: „Bine că am scăpat!”; altul: Ducă-se!” Vedeţi? Aceasta este slava bietului pământean! Nu poţi să te închini în faţa unui stăpân pe care nu-l cunoşti doar, în ideea că îţi va fi bine. Lucru care se întâmplă şi azi pe pământ! Şi m-am uitat în urma mea şi am văzut oase goale şi ţărână şi te întrebi: Care-i bogatul? Care-i săracul….Care e ostaşul? Care e împăratul? Bănuiesc că azi i-ai putea depista: Bogatul are cavou, aer condiţionat, ceas elveţian la mână, televizor în cavou... Iar săracul, îl găseşti sub două scânduri putrede, sub două mâini de ţărână şi o sacoşică de oase! Cui foloseşte toată slava lumii când închizi ochii?