Drepturile de autor: "porcina" lui Boc!

La ceea ce se întâmplă acum cu presa scrisă, introducerea CAS-ului la drepturile de autor n-ar fi decât necesara bomboană de pe colivă. Această amenințare – căci până la urmă despre așa ceva este vorba – apare sistematic pe piață în momente în care anumite forțe politice consideră că ar putea să plătească niște polițe. De data aceasta este vorba despre sancționarea campaniei anti-băsesciene dusă în principal de presa scrisă, în timpul recentei campanii, dar nu numai. De aproape un deceniu ziarele tipărite înregistrează un lung și constant declin. Tirajele s-au diminuat continuu și, la ora actuală, BRAT-ul nu prea mai are practic ce număra. Pe măsură ce ponderea și influeanța ziarelor centrale generaliste a scăzut, au crescut cele ale tabloidelor – publicații fără pretenții formatoare, ce se rezumă la a satisface apetitul pentru senzațional ieftin al unei categorii de populație tot mai desprinse de noțiunile de cultură și civilizație. Asta pe de o parte. Pe de alta, presa cu pretenții plătește un tribut dramatic neadecvării sale la o nouă stare: aceea a unor opțiuni limpezi. Presa, în general, s-a străduit să afișeze o obiectivitate și o imparțialitate ce devin tot mai puțin funcționale într-o societate marcată de profunde falii politice. Neasumarea cinstită a unor opțiuni – firești la urma urmelor – a semănat neîncredere în rândul cititorilor, o neîncredere cu consecințe directe în cifrele de vânzări. Criza mortală, de atitudine, a fost prompt dublată de criza economică: în fața concurenței televiziunii mai adecvate și mai... ieftine, porția de publicitate a printului a scăzut continuu până la a nu mai putea să acopere cheltuielile curente, fără a mai fi vorba de vreun profit. Multe ziare au fost salvate de la un deces prematur de interese politice care le-au menținut în viață artificial până la deznodământul prezidențialelor. De aici înainte „gripa tiparului” a lovit necruțător. Deja patru publicații, altminteri considerate redutabile, și-au încetat apariția la chioșcuri, iar altele sunt pe cale de a o face. În aceste condiții o eventuală adoptare a deciziei de a se introduce plata CAS-ului pe veniturile din drepturile de autor va face ravagii. Marea majoritate a gazetarilor în viață trăiesc din aceste drepturi de autor – angajările fiind prea costisitoare pentru bugetele sărace ale redacțiilor. Angajatorii vor reduce automat cheltuielile din suma plătită prestatorilor, ale căror venituri vor fi reduse corespunzător. Și vorbim de angajatorii care au mai rămas în viață. Și de aici concluzia stupidității mișcării: birul acesta suplimentar nu va mai putea fi încasat din lipsă de... subiecți. Va fi cam la fel cu forfetarul de la IMM-uri: decât puțin de la toate câte sunt, mai bine nimic! Această măsură ilustrează, în ultimă instanță, completa lipsă de orizont a activității presei, care combate criza cu ce are la îndemână: e ca și cum ai vaccina populața împotriva crizei porcine cu otravă! Un mort nu mai trebuie tratat, deci scad cheltuielile...