Dr. Cezar reinventează tratarea bolilor inimii

Dr. Cezar, medic specialist cardiolog, ne spune că maladiile cardiace nu sunt transmise neapărat genetic, nu le moştenim de la mama sau de la tata, ci e vorba mai degrabă de o amprenta a trecutului care ne influenţează precum o traumă. Soluţia este acceptarea şi transmutarea acestor emoţii negative.
 
„Moştenim epigenetic, emoţional”
„Un pacient cardiac are o suferinţă emoţională în primul rând, are undeva un conflict, o lipsă de iubire, o traumă în copilărie, în adolescenţă sau chiar înainte de copilărie. Ce înseamnă înainte de copilărie? Încă din burtica mamei. Dacă mama a fost stresată, agitată, dacă nu a avut iubire, susţinere din partea partenerului de viaţă, acel stres, acel cortizol crescut în corpul mamei, acea adrenalină îi transmite embrionului faptul că afară e pericol. Şi acel embrion se formează «în gardă», cu hormonii de stres crescuţi. Apoi, în familie, acea stare se perpetuează. Acel mediu în care se dezvoltă acel copil îi creşte nişte de hormoni de stres şi ajunge la o anumită vârstă şi spune «da, am boală cardiacă că moştenesc de la mama sau de la tata, moştenesc genetic». Nu moştenim genetic, moştenim epigenetic, emoţional. Prin gene poate s-a transmis o predispoziţie, dar, de fapt, s-a transmis comportamentul, modul de a aborda viaţa. Dacă i-ai văzut pe cei mari că urlă unii la alţii, nu mai spun dacă sunt şi violenţe fizice, normal că şi tu, preluând acele programe, vei face aceleaşi boli, dacă nu schimbi gândirea. Genele le primim prin ADN, nu avem atât de multe pe cât s-a crezut, avem cam 20.000, dar numărul de proteine se ridică la 140.000”, a spus dr. Cezar.

Genele omului, precum clapele unui pian. De noi depinde ce melodie cântăm
Medicul cardiolog a mai explicat: „Când s-a dezvoltat proiectul genomului uman, iniţial s-a crezut că ar trebui să fie 140.000 de gene, dar ulterior s-a ajuns la concluzia că sunt doar 20.000. Şi a venit întrebarea: cum se întâmplă asta? Prin expresia acelor gene în moduri diferite, ca şi cum am avea un pian cu clape, acele clape sunt genele, dar modul în care în care cântăm noi la acel instrument poate crea o infinitate de melodii. Deci asta e viaţa omului, cum cântăm la acel pian, cum ne activăm sau ne dezactivăm acele gene”.  

Ce poţi face dacă moşteneşti o traumă
Dr. Cezar răspunde: „Să înţelegi de ce. Dacă ai înţeles că eşti aici şi a fost necesară acea suferinţă, atunci nu mai suferi, suferinţa este dată de neacceptare, de respingerea realităţii. Suferinţa vine din respingerea a ceea ce s-a întâmplat, dar ceea ce s-a întâmplat s-a întâmplat în trecut, acum 1 minut, acum 10 minute sau acum 10 ani. Cu cât rămânem mai mult în trecut, în regrete, în tragedii, cu atât în prezent ne producem substanţele de stres”.
„Altceva se poate face: să-ţi dai seama că prezentul există acum şi că acum se produc hormonii de stres sau în acest moment se pot produce hormonii de fericire: oxitocină - iubirea, serotonina - sensul social” a mai spus medicul.
„Datoria fiecărui om e să aprindă lumina către el şi către ceilalţi, cumva să ne ridicăm nivelul de spiritualitate şi de conştiinţă”, a concluzionat Dr. Cezar.