Două vaci, trei oi, doi miei…

Dacă raportul de ţară pe Justiţie (MCV) va fi şi de data asta negativ – şi va fi – cine mai este de vină? Guvernul, care pune bocancul în gâtul instituţiilor “verticale” şi împiedică prin felurite mijloace justiţia să-şi facă datoria?

Sau justiţia însăşi?

După opinia preşedintelui, vinovăţia stă exclusiv la capitolul “voinţă politică”. Iar instituţiile care poartă întreaga responsabilitate sunt Parlamentul şi Guvernul. Este un mod simplist de a vedea lucrurile şi el reprezintă programul de luptă al şefului statului cu cei care-i vor pielea pe băţ şi nu mai au răbdare să aştepte încă un an, până la epuizarea mandatului său.

Parlamentari şi guvernanţi ar fi pus la cale un plan mârşav prin care vor să-l acuze de înaltă trădare. Vârful de lance al acestei manevre este chiar fostul său consilier şi prieten de până în 2005, Sorin Roşca Stănescu. Numai că Roşca – manipulat de Antonescu şi Ponta – nu ştia cu cine se pune. Nu doar că Băsescu a identificat punctul slab al mânăriei, dar a devoalat şi o informaţie preţioasă: că Roşca este de fapt cel care atunci când îi era încă prieten, primea din acelaşi cont din care se zice că a obţinut chiar el bani pentru campania electorală, vreo 700.000 de euro, bani dubioşi întrucât veneau de la Vântu. Eşafodajul trădării s-a prăbuşit, însă, şi odată cu el şi planurile lui Antonescu de a redeveni preşedinte interimar până la viitoarele alegeri.
Cum rămâne, însă, cu justiţia? Păi, problema este destul de delicată. Faptul că aproape zilnic un procuror sau un judecător este dat în vileag ca primind mită sau pretinzând foloase necuvenite, nu este meritul Parlamentului sau al Guvernului, ci al justiţiei însăşi, sau a acelei părţi sănătoase, să-i spunem aşa, care nu pune botul la corupţie.

Eşti tentat, sub impactul sarabandei de reţineri şi condamnări a unor membri de vază ai corpului magistraţilor, să crezi că fenomenul este generalizat şi că judecătorii sau procurorii corecţi sunt doar cei neprinşi încă cu mita-n sac. O fărâmă de adevăr există într-o asemenea percepţie, pentru că mi-e greu să cred că procentajul este doar acesta şi că nu sunt şi alţi magistraţi care pur şi simplu au tranzacţionat serviciile ilicite fără a face vâlvă. Deci, această categorie – despre care mi-e greu să mă pronunţ, că este de 5 sau 50% - există şi-şi continuă activităţile fără a fi impresionată de păţaniile colegilor care dau de bucluc. Mulţi îşi propun doar să fie mai precauţi, nu mai corecţi, pentru că odată contractat acest virus, e greu să scapi de el, mai ales în condiţiile în care se constată cât de profitabil poate fi doar un “da” sau un “nu”.

Deci, dacă Justiţia română are o problemă, iar aceasta se regăseşte în MCV, nu se datorează altcuiva decât corpului magistraţilor însuşi care, prin organele sale specializate nu reuşeşte să se securizeze împotriva tentaţiilor şi a necinstei. Nici Guvernul şi nici Parlamentul nu pot face acest lucru mai bine decât magistraţii, iar episoadele de genul mitei zootehnice (procuroarea care a primit două vaci, trei oi şi doi miei) nu va mai duce în derizoriu un sector esenţial al vieţii sociale.