Două oferte pentru Comarnic – Braşov

Consorţiile Vinci (Franţa) – Strabag (Austria) – Aktor (Grecia), respectiv Impregilo – Salini (Italia) sunt singurele care au depus ieri ofertele finale pentru construcţia în concesiune a autostrăzii Comarnic-Braşov, cu o lungime de circa 58 de kilometri, a anunţat Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine (DPIIS). După ce lunile trecute chinezii de la China Communications Construction Company s-au retras din cursa pentru construcţia în concesiune a acestei autostrăzi, şi firma românească Spedition UMB, controlată de Dorinel Umbrărescu, a renunţat să mai depună ofertă. „Pentru atribuirea «Contractului de concesiune de lucrări publice privind proiectarea, construirea, finanţarea, operarea şi întreţinerea Autostrăzii Bucureşti-Braşov, Tronsonul Comarnic-Braşov, km 110+600 – km 168+600» îşi anunţase participarea şi firma UMB Spedition. Precizăm că această societate a renunţat să mai depună oferta. Pe data de 20 decembrie 2013 se va stabili oferta câştigătoare”, se mai arată în comunicatul DPIIS.

Pentru acest tronson, ofertele pentru preselecţie la dialog competitiv au fost depuse în februarie şi, iniţial, compania de drumuri voia să atribuie contractul de concesiune în octombrie anul acesta, însă procedurile au fost decalate la cererea constructorilor interesaţi de această autostradă.  

Costul de construcţie al autostrăzii este în jur de 1,2 – 1,3 miliarde euro, iar lucrările vor începe în luna aprilie a anului viitor şi ar putea fi încheiate în 2016 sau 2017, a declarat în noiembrie ministrul delegat pentru Proiecte de Infrastructură, Dan Şova, la emisiunea „După 20 de ani”, difuzată de Pro TV. „De finanţarea proiectului s-au arătat interesate BEI, BERD şi Banca Mondială, a mai spus Şova.

Statul a mai încercat de două ori să construiască autostrada Comarnic-Braşov, ultima tentativă având loc în 2010, când câştigătorul licitaţiei, asocierea Vinci – Aktor, a renunţat la contract. Grupul elen Ellaktor, din care face parte compania Aktor, a anunţat că a anulat contractul de construcţie pentru că statul român nu a acceptat anumite clauze, situaţie care a făcut imposibilă asigurarea finanţării.