Două decizii „inumane”

Probabil că figura întunecată, marcată de griji, a lui Mutu, a impresionat pe multe dintre susținătoarele sale. Ca și declarația sa, întristată, referitoare la gestul „inuman” al UEFA care vrea ca el să plătească vreo 17 milioane de euro clubului Chelsea. De parcă Chelsea ar fi un club sărăntoc, ca Urziceniul de pildă, și nu l-ar avea în spate pe ultrabogatul Abramovici. Ce-ar mai putea să facă Abramovici cu cele 17 milioane ale lui Mutu? Să-și ia semințe, poate. Iar Mutu de unde să ia banii ăștia? De la gura celor doi copii pe care-i are cu columbianca (parcă a făcut doi deja, nu?). Sau să ciuntească din pensia alimentară pe care i-o virează Alexandrei Dinu? Și, mai ales, pentru ce? Pentru o amărâtă de priză de cocaină? Mai degrabă ar trebui Chelsea să-i plătească ceva, că l-a ținut un an pe tușă, fără salariu. Adică ce, cocaina nu se înscrie în drepturile omului? Cine stabilește ce ai voie să tragi pe nas și ce nu? Este inuman! – proclamă Mutu și cel care-l înțelege cel mai bine e chiar Mitică Dragomir. Pentru el, Mutu e un sinistrat și sinistrații trebuie ajutați. Să pună mână de la mână oamenii din fotbal și să-i plătească amenda bietului Adi, cel care, în opinia președintelui FRF, un alt spirit caritabil, nici n-ar avea de unde să scoată atâția bani. Numai că, iată, gesturile inumane se înmulțesc. Mai inuman decât cel al UEFA pare să fie gestul DNA, care a decis punerea sechestrului pe averea oamenilor de bine din fotbal. Cum să-l mai ajute aceștia pe Mutu, când ei înșiși vor trebui ajutați să supraviețuiască acestui episod? Oameni ca frații Becali, ca fratele Copos sau fratele Borcea, ca alți câțiva frați și veri din „cupola” fotbalului, despre care se știe foarte bine că bagă bani în fotbal, nu iau, se trezesc la zid pentru niște acuze fantasmogorice. Pentru că fantezia procurorilor pare să nu aibe limite. Aceștia au imaginat un scenariu apocaliptic, potrivit căruia numai o parte dintre banii pe care erau vânduți jucătorii români ajungeau în casieriile cluburilor. Și nu partea cea mai mare. Aceasta lua drumul unor societăți off-shore, de prin Olanda și de prin alte insule în conturile respectivilor oameni, care-i foloseau în interese proprii. De parcă nu știe toată lumea în ce scopuri se folosesc banii din fotbal. Aceiași procurori mai cred că acești bani negri (auzi vorbă: verzi erau negri!) ajungeau și pe la niscai oameni politici, alimentând conturile personale sau ale unor partide protectoare! Evident că toate aceste fabulații vor trebui dovedite în instanță. Când se va constata că oamenii cu pricina sunt săraci lipiți și că sechestrul nu s-a putut pune decât pe cine știe ce vechituri uitate pe ici pe colo. Inumană chestie, nu-i așa?