,,Domnule președinte... avem aceleași organe cu care ne-am născut”

O tânără adoptată acuză autotoritățile de cruzime față de soarta orfanilor. Mirabella din Ferrara, Italia, face un apel public pentru a pune capăt falsei istorii a copiilor adoptați din România pentru trafic de organe O tânără ce a fost adoptată în urmă cu aproape nouă ani de o familie din Italia i-a trimis o scrisoare deschisă președintelui Traian Băsescu. Ea îl acuză pe acesta, dar și pe miliardarul brașovean Ion Țiriac de faptul că, datorită cadrului legal pe care l-au generat, „orfanii României sunt condamnați la pieire de către Legea adopției. Familile dornice să adopte un copil sunt, de asemenea, condamnate la o veșnică așteptare”. Astfel, scrisoarea se dorește o replică din partea unei fete care a trecut prin orfelinatele din România și care și-a găsit părinți de suflet în occident, la afirmațiile președintelui conform cărora copiii din România care au fost adoptați în străinatete sunt folosiți pentru prelevarea de organe. „Domnule Traian Băsescu (...) eu, Mirabella din Ferrara, Italia, am 25 de ani. Am fost adoptată la vârsta de 14 ani, în anul 2004, de către o familie de medici italieni. Am 1,80 m înălțime, o viață foarte activă, sunt studentă în ultimul an la Facultatea de Medicină și sunt implicată în multe proiecte . Nu mi-a prelevat nimeni niciun organ!”. ,,Domnule președinte... avem aceleași organe cu care ne-am născut” Ea îi mai transmite președintelui că dorește „să se termine falsa istorie a copiilor adoptați din România pentru trafic de organe, pe care dumneavoastră ați lansat-o în ianuarie 2004, an în care s-a finalizat și adopția mea. Conform aberației pe care o tot propagați și eu și sora mea (în vârstă de 19 ani) și toți copiii adoptați internațional în acel an, n-am mai fi existat acum. Pot să vă demonstrez că suntem pe deplin sănătoase, că avem toate organele cu care ne-am născut, chiar și apendicele. Cunosc mulți tineri români care au fost adoptați de către familii italiene și franceze, care sunt foarte bine realizați și integrați social. Cu unii dintre ei păstrez legătura prin Facebook și ne petrecem o parte din vacanțele de vară împreună, pe malul Mediteranei”. Orfelinatul - locul cel mai trist al copilăriei Mirabella spune că ține legătura cu foștii colegi rămași la orfelinat, definit de ea „locul în care mi-am petrecut cea mai tristă perioadă a copilăriei”. Ea povestește despre întâlnirea „șocantă” cu două dintre prietenele din orfelinat. „M-am întors de două în țară să le duc câte ceva. Am rămas șocată când m-am întâlnit cu fostele colege. Au fost violate și au rămas însărcinate. Au fost date afară pentru a nu fi modele negative pentru celelalte adolescente și au ajuns pradă ușoară pentru traficanții de carne vie. Deseori, mă întreb de ce România nu dă spre adopție acești copii abandonați care, de cele mai multe ori, trăiesc mai rău decât câinii vagabonzi”. Ochiul nepăsător al educatorilor În scrisoarea deschisă aceasta povestește momentele grele prin care a trecut după ce a fost abandonată la vârsta de nouă ani și a trebuit să aibă grijă și de sora ei de două luni, trăind pe la vecini sau rude, până a ajuns la un orfelinat. Unde, își amintește ea, măcar aveau „asigurate trei mese pe zi”, dar și că existau „des episoade de violență între copii sub ochiul nepăsător al educatorilor”. „Dacă am fi rămas în orfelinat, eu și sora mea nu am fi astăzi ceea ce suntem – studente, cu părinți iubitori, cu casă și mașină, cu un viitor în siguranță”.