„Domnule Postolachi, am văzut nişte metale circulând prin corpul dumneavoastră”

Florin Postolachi, unul dintre participanţii la Revolta de la Braşov din 1987, a povestit în podcastul lui Ionuţ Cristache de pe canalul de Youtube HAI România detalii despre perioada de după Revolta de la 15 Noiembrie 1987, din Braşov . Cum au fost arestaţi şi torturaţi braşovenii care atunci au avut curajul să se ridice împotriva regimului comunist.
Florin Postolachi (preşedinte al Asociaţiei 15 Noiembrie 1987, perioada 2000 – 2015; deputat PDL în mandatul 2008 – 2012) a povestit că în timpul anchetei, el şi ceilalţi revoluţionari au fost iradiaţi. Deşi a vorbit despre acest lucru cu mai mulţi oameni care puteau lua măsuri, nimeni nu l-a crezut.
„Nu ştia lumea unde suntem, ce se întâmplă, erau tot felul de zvonuri. Şi chiar s-a întâmplat la un moment dat să mă treacă, şi vorbesc în conştiinţa de cauză, pentru că m-a trecut pe mine printr-o cameră, cu o lumină roşiatică. Anchetatorul nu a intrat cu mine, m-a aşteptat în cealaltă parte, pe unde am ieşit. Am crezut că aşa ne-au iradiat. Am gândit cu un fizician de la Măgurele şi mi-a zis că şi simpla trecere printr-o cameră, 5 secunde, se poate.
Chiar am fost la un moment dat la preşedintele Iliescu şi la ministrul Sănătăţii şi le-am povestit preşedintelui Iliescu despre temerile noastre că am fi fost iradiaţi, şi a fost foarte obraznic: „Da, mureaţi până acum dacă vă iradia!” Şi ne-am tot gândit, eu la un moment dat aveam la Mediaş o doctoriţă care făcea terapii din astea, din Republica Moldova, alternative. Foarte bună şi în ultima zi m-am dus timp de două luni de zile, în fiecare săptămână. M-am dus preventiv. Aveam o teamă şi eram cam slăbit şi erau multiple cauze.
Şi după Revoluţie m-am dus, am auzit de la cineva că doctoriţa aceasta este bună. Şi când am plecat în ultima zi, după ce m-a consultat, mi-a zis: «Domnule Postolachi, când aţi venit la mine şi v-am testat, am văzut nişte metale circulând prin corpul dumneavoastră, dar au dispărut. Să ştiţi că niciodată nu voi recunoaşte chestia asta. Eu vă spun aşa, ca să ştiţi. Le-aţi avut, acum au dispărut, nu ştiu ce s-a întâmplat».
Noi întotdeauna ne-am resemnat, ne-am obişnuit, am fost conştienţi că nouă ni s-au întâmplat lucrurile, dar familiile noastre sunt cele care suferă şi acum ne este de multe ori teamă să mergem la televizor să povestim, ca să nu cumva să se uite mamele sau soţiile şi să retrăiască clipele acelea”, a povestit el.

Cum au suferit familia şi prietenii
Florin Postolachi a spus, de asemenea, că după Revolta de la 15 Noiembrie, familia şi prietenii săi au avut de suferit de pe urma Securităţii, în timp ce el a fost deportat din oraş. „Lumea a fost lângă noi. M-au dus la o uzină unde se făceau şuruburi, acolo m-au primit oamenii aceia, deşi erau de la cămine, erau băieţi şi fete de la cămine de la ţară, m-au primit fantastic. Am avut suportul lor necondiţionat, ştiind cine sunt, riscând să aibă o relaţie cu mine, eram urmărit. Veneau acasă, au terorizat-o pe mama mea. Veneau câte doi-trei miliţieni noaptea, dădeau telefoane, povesteau cum l-au găsit pe unul cu gâtul tăiat în containere, ca să o sperie pe mama mea. Şi veneau în costume.
Eu aveam un prieten care avea tot aşa, un video recorder. Nu, el avea casete, eu aveam video recorder, făceam schimb. Şi el purta tot aşa costum. Şi într-o zi a venit să mă caute acasă şi sună la sonerie şi răspunde mama mea şi spune: «Sunt un prieten de-al lui Florin». Şi mama spune: «Florin nu are prieteni în costum».
La uzină eram monitorizat, aveam doi oameni lângă mine. Eu fiind fost fotbalist, am jucat fotbal acolo un turneu la uzină, am câştigat turneul, mă iubeau ăia pe acolo. Şi la un moment dat aveam un grup, am vrut să fug în Serbia, cu un băiat şi două fete. Şi vorbeam la telefon şi auzea mama mea şi povesteşte la un moment dat unei colege că vreau să fug. Şi ajung la schimbul doi la uzină, la Şurubul unde eram, şi găsesc pe ceas un bilet «Postolachi, la director». Şi mă întreabă directorul: «Ba, vrei să fugi?». Mi s-au înmuiat genunchii. Uite, am auzit că vrei să fugi. Şi îi spun: «Domne, zic, vreau să învăţ, mă bagi trei schimburi, eu nu aveam treabă cu dreptul, dar l-am făcut, dacă tot le-am zis». Şi mă întreabă: «Şi ce mai vrei, mă?». Şi îi zic: «Mă bagi trei schimburi, trebuie să mă pregătesc». Pai cum să fugi mă, eşti nebun la cap? După ce ai făcut ce ai făcut”.

Din călăi în eroi
Florin Postolachi a povestit şi cum i-a transformat Revoluţia pe anchetatori din călăi în eroi. „Mulţi nu avem dosare (în arhiva fostei Securităţi, n.r.). Se spune că în ’89 au scos dosarele 15 Noiembrie şi au început să le cerceteze iar şi lucrau cu ele”, a spus Florin Postolachi. „La un moment dat, a apărut o chestie că printre noi au fost informatori. Am primit o listă cu 7 persoane care aveau ER, care însemna că au fost contactaţi, dar ei nu au dat curs invitaţiei Securităţii şi atunci au renunţat. Am avut multe ciocniri cu ei după Revoluţie, mai multe decât înainte. Pentru că sunt prezenţi peste tot, sunt activi şi acum”.

„Văd şi acum că sunt mulţi care aşteaptă să vină cineva”
De asemenea, invitatul lui Ionuţ Cristache a mai spus că revolta a venit într-un moment în care lumea nu credea că se va mai întâmpla nimic în România. „S-a spus de-a lungul timpului că românii au fost răbdători, chiar revolta asta a venit într-un moment în care lumea credea că nu se va mai întâmpla nimic în România. Şi asta aş vrea să se ţină minte, că au existat români care au făcut ce au putut, cât au putut, cât au fost lăsaţi să facă şi că există oameni, dar sunt foarte mulţi oameni care stau şi aşteaptă. Văd şi acum că sunt mulţi care aşteaptă să vină cineva. Vorbesc în numele participanţilor la Revoltă: este o mândrie pentru că noi, la un moment dat, am reuşit să facem ceva. Foarte important tot pentru noi, e identitatea noastră. Încercăm peste tot să vorbim cu copiii şi să le explicăm ce înseamnă să ai personalitate, curaj, să ai demnitate”, a spus Florin Postolachi.

Modelul Polonia
Novembristul a ţinut să dea exemplul Poloniei. „Am avut privilegiul să mă întâlnesc cu oameni importanţi, care au făcut ceva. Trecând prin lucrurile astea, apreciezi mai bine lucrurile făcute de oameni cu poveşti similare. Am avut privilegiul să mă întâlnesc cu Lech Wałęsa. Pentru mine, e total, să stai un minut cu Lech Wałęsa de vorbă, este extraordinar. Am văzut cum este educat poporul polonez. Am văzut un muzeu la Varşovia plin de copii, respect, admiraţie faţă de istorie, de înaintaşii lor. L-am întrebat pe directorul muzeului, un tip de 30 de ani care dormea acolo, cum este educată tânăra generaţie? De la 2-3 ani, de Ziua Steagului, îi chemăm pe mame cu ei şi le oferim prăjituri în culorile steagului polonez. Şi creştem cu vârsta, spectacole, pentru cei de 18-19 ani, de Ziua Constituţiei. Fantastici oameni, de admirat, prin tot ce fac”, a mai declarat Florin Postolachi.