„Domnul Luadó”, împlinirea visului din copilărie

Nu există copil care să nu iubească nespus ciocolata! Când avea 7 ani, Dorian Lungu, însă, era atât de îndrăgostit de această delicatesă, încât şi-a promis că va ajunge să facă el singur ciocolată, când va deveni adult. Ajuns la 48 de ani, deşi are o emisiune TV şi mai face şi alte lucruri interesante, Dorian este recunoscut de copii pe stradă şi strigat „Domnul Luadó!”, după numele delicioaselor praline pe care le fabrică.
„Pe scurt, povestea începe de când eram copil. Mama făcea ciocolată de casă – şi acum face, în aceeaşi tavă de atunci, pe care o are şi acum – dar, pe vremea aceea, făcea de două ori pe an, pentru că aşa reuşea să strângă ingredientele necesare (cum totul era la raţie pe atunci, în acest caz, untul). Când aveam 7 ani, a făcut ciocolată în preajma Crăciunului şi a lăsat-o să se răcească pe hol, cum făcea de obicei, pentru că aveam un mozaic ce păstra temperaturile joase. O cam ascundea de noi, pentru că din ea făcea bomboane de pom şi, dacă o găseam, «rădeam» jumătate de tavă şi nu mai aveam bomboane de pom. În anul acela am găsit-o, am mâncat-o împreună cu fratele meu şi nu am mai dormit noaptea. Dimineaţa, mama ne-a certat, m-am dus în camera mea, am plâns şi mi-am promis că o să fac eu singur ciocolată când o să cresc”, a povestit ciocolatierul. Anii au trecut, copilul a crescut şi a ales cu totul alte domenii de activitate. „Am început cu voluntariatul la asociaţiile non-guvernamentale, câţiva ani de zile buni. După aceea am fost la Consiliul Europei şi m-am autorizat ca trainer, apoi m-am specializat pe învăţare interculturală. La facultate am absolvit secţia de Mecatronică, deci am fost inginer. Apoi, am făcut o specializare pe Management, la David Ogilvy, un master, iar apoi am făcut o specializare pe Diplomaţie, pentru că începuse să-mi placă”, a spicuit Dorian Lungu din CV-ul său.

Un prieten din Belgia l-a întors la dragostea dintâi
Astfel, a ajuns să îşi facă prieteni în mai multe ţări, în special în Belgia, ţară vestită pentru calitatea ciocolatei. „Aveam un amic belgian care e doctor. Ştia că îmi place ciocolata şi, la un moment dat, mi-a adus nişte praline din Belgia şi atunci am văzut diferenţa între ce mâncam eu şi ce înseamnă ciocolata adevărată. M-a chemat în Belgia pentru că avea un prieten care era în vârstă şi urma să-şi desfiinţeze ciocolateria şi mi-a spus că aş putea învăţa tainele meseriei de la el. N-am avut atunci bani să merg, pentru că era scump biletul de avion, însă omul care şi-a desfiinţat ciocolateria mi-a trimis o carte, două forme şi o mică unitate de topire a ciocolatei, pe care le am şi acum”, spune Dorian despre cum a ajuns să facă pentru prima dată ciocolată. A făcut primele praline, care nu au ieşit prea bine, dar, treptat, a învăţat.
„Am făcut un mic studiu să văd ce ştie populaţia Braşovului despre praline. Mi-a ieşit că 3,5% ştiau ce e aia o pralină, aşa că am decis că nu are rost să fac un business din asta. Aşa că, o perioadă, am făcut doar pentru mine şi am tot studiat, empiric, cumva, pralinele. După ceva timp am mers la Institutul Callebaut, în Belgia, şi am început să fac praline adevărate, care au ieşit la fel cum erau cele din Belgia şi aşa am deschis şi primul magazin Luadó. La început am făcut tot pentru mine, dar prietenii mă presau, că doreau să cumpere mai multe, aşa că, acum zece ani, în 30 octombrie 2011, a avut loc prima degustare de praline Luadó. Afacerea a început să-mi mănânce bani, pentru că lumea nu prea ştia ce înseamnă o ciocolată specială, consuma mai mult ce se găsea în comerţ, nu era obişnuită cu altfel de ciocolată. În plus, vara scade consumul de ciocolată şi a trebuit să merg în Italia, să învăţ cum se face o îngheţată bună, pe acelaşi principiu – tradiţională – pentru că vara trebuia să vând mai multă îngheţată”, a mai spus fabricantul de ciocolată.

Prosper om de afaceri
Afacerea a început să meargă tot mai bine şi acum există trei magazine în Braşov. Prietenii doreau şi ceva „gen pâine”, aşa că Dorian a mers în Franţa şi a învăţat cum se face un ecler tradiţional.
„Avem acum 8 tipuri de ecler şi vreau să ajungem la 10, că tot avem 10 ani de la înfiinţare. Dar cred că ne vom opri aici, pentru că facem destul. Am cereri. Am cereri din Bucureşti, din Constanţa, din Iaşi, din Timişoara, însă e o întreagă discuţie. Când treci de la producţia artizanală – unde produsele sunt făcute aproape de magazine, la câteva minute ciocolata sau îngheţata e pe raft – la una la distanţe mai mari, intervine o problemă de reţete: ca să reziste mai mult timp, e nevoie de alte reţete şi, atunci, se schimbă mult lucrurile”, spune braşoveanul, care mai precizează că anul viitor va tranşa şi această problemă a extinderii.
Un producător de delicatese nu poate să nu încânte doamnele şi copiii. „Făceam nişte cumpărături şi, când am dat codul fiscal, a apărut numele „Luadó”, astfel că femeia de la casă mi-a zâmbit şi mi-a spus că e încântată de pralinele noastre. Imediat ce au auzit, colegele ei s-au oprit şi ele din activitate şi mi-au zâmbit cu toatele şi au început să vorbească despre produsele noastre. Cel mai mult mă recunosc, însă, copiii. Chiar dacă nu ştiu cum mă cheamă, ei spun: «Uite-l pe domnul Luadó!» şi se bucură că l-au văzut pe cel care face ciocolata care le încântă gusturile”, a încheiat Dorian Lungu.