Curs BNR

1 EUR = 4.9762 RON

1 USD = 4.6699 RON

1 GBP = 5.7698 RON

1 XAU = 344.5697 RON

1 AED = 1.2715 RON

1 AUD = 3.0092 RON

1 BGN = 2.5443 RON

1 BRL = 0.9039 RON

1 CAD = 3.4052 RON

1 CHF = 5.1198 RON

1 CNY = 0.6444 RON

1 CZK = 0.1969 RON

1 DKK = 0.6670 RON

1 EGP = 0.0971 RON

1 HUF = 1.2629 RON

1 INR = 0.0560 RON

1 JPY = 3.0160 RON

1 KRW = 0.3388 RON

1 MDL = 0.2600 RON

1 MXN = 0.2728 RON

1 NOK = 0.4241 RON

1 NZD = 2.7564 RON

1 PLN = 1.1508 RON

1 RSD = 0.0425 RON

1 RUB = 0.0500 RON

1 SEK = 0.4286 RON

1 TRY = 0.1435 RON

1 UAH = 0.1180 RON

1 XDR = 6.1406 RON

1 ZAR = 0.2425 RON

Editia 8170 - 25 apr 07:44

Doi avocaţi braşoveni au câştigat un proces cu BCR

Autor:

Publicat la 22 martie 2014

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis ca cei doi clienţi ai Băncii Comerciale Române să plătească doar Euribor + marjă de 1,2-1,5% în patru contracte de credit, confirmând decizia instanţelor inferioare

Doi avocaţi braşoveni au câştigat un proces cu BCR
Curtea supremă a respins recursul BCR într-un litigiu privind patru contracte de credit încheiate între V. şi A.O. Mateescu (avocat, membru al baroului Braşov) şi bancă în 2007. Potrivit deciziei instanţelor, dobânda de referinţă variabilă a băncii (DRV) este echivalentul cotaţiei Euribor, la care se va adăuga marja din contract de 1,2 sau 1,5 puncte procentuale, după caz. Dobânda totală va scădea de la aproximativ 10% la sub 2%.
Cei doi braşoveni au luat patru credite de la BCR în toamna anului 2007. Un credit de 62.500 de euro (refinanţare), un credit cu garanţie ipotecară de 35.000 de euro, urmat de alte contracte de 36.000 de euro, respectiv 29.350 de euro la câteva luni distanţă. În noiembrie 2008, la aproximativ un an de la data semnării contractelor, BCR înştiinţează clienţii că dobânda a crescut. După un an cu o dobândă fixă mică, clientul urma să plătească o dobândă curentă formată din „dobânda de referinţă variabilă a BCR, care se afişează la sediile băncii, la care se adaugă o marjă fixă, de 1,2% (sau 1,5%, în funcţie de contract).
Clienţii au chemat BCR în primă fază la conciliere şi apoi au făcut o cerere în instanţă, considerând că drept abuzivă clauza referitoare la dobândă, în temeiul legii 193/2000. Din al doilea an, dobânda a ajuns la 10,7%, respectiv 11%. După emiterea OUG 50/2010, BCR a modificat marja fixă din contracte la 8,9%, şi a introdus Euribor – cotaţie care se afla la minime istorice pentru perioada în care s-a efectuat modificarea.
 
Banca a susţinut că cererea este neîntemeiată 
Banca a spus că cererea este neîntemeiată, dobânda practicată raportându-se la condiţiile obiective ale impuse de piaţă şi fiind menţinută în permanenţă în limite absolut rezonabile. Totodată, nu există nicio clauză contractuală care să nu fi fost negociată direct cu consumatorul, nefiind evidenţiat niciun dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor.
BCR s-a apărat cu nota ANPC din octombrie 2010, care spunea că „modificarea modului de calcul al dobânzii comerciale, prin trecerea de la criteriul dobânzii de referinţă variabilă a BCR la criteriul indicelui de referinţă independent Euribor nu se poate realiza prin menţinerea marjei fixe iniţiale”. Însă, Tribunalul a considerat că această clauză este abuzivă, deşi se referă la elementul de preţ al contractelor.
„Deşi clauza menţionată priveşte obiectul principal al celor două contrate (dobânda făcând parte din preţ, iar preţul reprezintă obiectul principal al contractului) şi deşi, în aparenţă, aceasta a fost redactată în mod clar, instanţa constată că, de fapt, faţă de lipsa unor criterii de stabilire a dobânzii de referinţă variabilă, în esenţă, clauza nu este definită într-un mod inteligibil pentru consumator, fiind încălcate, în acest mod, dispoziţiile art. 4 al. 6 din leg. 193/2000, limbajul folosit nefiind unul uşor inteligibil. La această concluzie se ajunge şi dacă se au în vedere dispoziţiile art. 9 ind. 3 al.1 lit. g din OG 21/1992”, se arată în motivarea Tribunalului.
 
Sentinţă definitivă, de la Înalta Curte
În apel, BCR a reclamat că clientul avea o pregătire juridică aprofundată (fiind avocat), care i-ar fi permis să înţeleagă clauzele contractuale, şi că nu ar trebui să fie considerat drept un consumator.
Instanţa de apel spune că „simplul fapt că reclamanta, în virtutea profesiei pe care o are, deţine un nivel ridicat de cunoştinţe în domeniu, nu o exclude de la posibilitatea de a se prevala de actele normative care reglementează protecţia consumatorilor, atâta timp cât nu s-a demonstrat că nivelul de informare a permis exercitarea unei influenţe asupra conţinutului contractului. Prin urmare, reclamanţii au calitatea de consumatori”.
Curtea de Apel a constatat că libertatea contractuală clamată de bănci nu este identică cu lipsa practicilor abuzive din contracte. „Sub pretextul libertăţii contractuale şi al obligativităţii contractului, uneori, instituţiile de creditare inserează şi impun clauze abuzive”, spune instanţa.
ÎCCJ a menţinut, în 14 martie, sentinţa Curţii de Apel Braşov, care la rândul ei o menţinuse pe cea a Tribunalului Braşov.
 
+1 -0

Comentarii

nu este nici un comentariu

Adaugă un comentariu

(nu va aparea pe site)
loading

Din aceeași categorie