Doctorul Honigberger, braşoveanul „vedetă” în lumea anilor 1800

Johann Martin Honigberger (1795-1869) a fost un farmacist sas din Braşov, ajuns medic de curte al maharajahului Ranjit Singh (Lahore, Punjab, Pakistan). Timp de cincizeci de ani a străbătut drumurile Asiei, Europei şi Africii. A trăit o viaţă plină de aventuri, realizând cercetări şi tratamente de pionierat în domeniul medicinei homeopate. Memoriile doctorului au atât valoare medicală, cât şi antropologică, ediţiile în germană şi engleză fiind răspândite în cercurile specialiştilor în medicină, homeopatie şi studii asiatice. Numele său face parte din galeria exploratorilor şi excentricilor saşi sau şvabi de la noi, alături de Franz Binder, explorator în Africa, Andreas Gebhardt, şvab din Săcălaz/Sackelhausen, ajuns regele Timorului, insulă din Oceanul Indian, sau filosoful boem Gusto Grässer.

Personaj de nuvelă pentru Mircea Eliade
Povestea braşoveanului a fost readusă în atenţia marelui public de către site-ul povestisasesti.com, în această primăvară. Sursa citată aminteşte însă că cel care a contribuit la popularizarea, peste secole, a doctorului a fost Mircea Eliade, care i-a descoperit povestea fascinantă, aceasta inspirând nuvela sa, „Secretul doctorului Honigberger”, publicată în 1940 în „Revista Fundaţiilor Regale”. Trebuie însă făcută o delimitare clară între personajul istoric, farmacistul Honigberger călător în Asia, şi personajul creat de Eliade. Scrierile medicului Honigberger demonstrează că acestea era iniţiat în filozofia ascetică şi mistica indiană, devenind un reputat şi controversat doctor şi orientalist, a cărui viaţă rămâne învăluită în mister. Honigberger a introdus pentru prima dată în India tratamentul homeopatic al dr. Samuel Hahnemann, considerat părintele homeopatiei, şi a popularizat medicina alternativă prin cercetare, experimente şi tratamente. De-a lungul vieţii a avut preocupări legate de medicină (cu diferite ramuri în care se specializează pe rând, chiar şi chirurgie), arheologie, numismatică şi botanică. Numele său este legat de tratamentul unor boli răspândite ale perioadei, precum variola, holera şi ciuma.

Licean la „Honterus”, a ajuns celebru în lumea medicală mondială
Doctorul Honigberger s-a născut la Braşov la 10 martie 1795. Şi-a făcut studiile la liceul Honterus din oraş, după care a intrat ca ucenic într-o farmacie braşoveană, continuindu-şi apoi studiile şi practica la o farmacie din Bistriţa. În 1815 pleacă spre Constantinopol; cutreieră apoi Rusia, Turcia, Siria, Ierusalimul şi ajunge in Cairo. Pleacă apoi spre Bagdad, ajungând la Lahore în 1829, unde rămâne timp de patru ani la curtea maharajahului Ranjit Singh. Se întoarce în ţară, ajungând la Braşov în 1834; urmează o călătorie europeană cu perioade scurte de stabilire la Viena, Paris şi Londra, timp în care îl vizitează pe doctorul Samuel Hahnemann (1755–1843), părintele homeopatiei. Samuel Hahnemann era bine cunoscut în Transilvania vremii, după ce baronul Samuel von Brukenthal, guvernatorul Transilvaniei, i-a oferit doctorului un post de bibliotecar şi medic personal aducându-l la Sibiu între 1777-1779.
În perioada 1836-1838, Honigberger se află la Constantinopol, unde prescripţiile lui homeopatice se pare că fac minuni şi îi aduc celebritatea în lumea medicală din Europa acelor timpuri. În Kaşmir a căutat şi colecţionat plante cu proprietăţi miraculoase, iar la Alep a introdus noi metode de vaccinare antivariolică. În 1838 pleacă spre Lahore, unde ajunge în 1839, după o călătorie plină de peripeţii. S-a îmbolnăvit de holeră şi a reuşit să se vindece singur, cu ajutorul homeopatiei, descoperind că holera şi alte boli infecţioase se transmit prin bacili, fapt ce a ajutat apoi cercetărilor lui Louis Pasteur sau Robert Koch.
Honigberger a fondat în Lahore şi mai târziu în Calcutta unul dintre primele spitale unde oamenii săraci erau îngrijiţi fără a li se cere bani. Metodele sale de tratare a cazurilor de holeră şi ciumă erau inovatoare, iar la Calcutta a luptat pentru combaterea unei epidemii de holeră. Aici a apărut în 1857 broşura „Cholera, its cause and infailible cure and on epidemics in general”. A publicat şi la Viena în anul 1838 un tratat despre ravagiile balcanice şi asiatice ale holerei. În 1849, Panjabul este anexat posesiunilor engleze, an în care Honigberger se îndreaptă spre Europa, împreună cu soţia din Caşmir şi cei doi copii. Din ultima sa călătorie în Asia se întoarce în 1868, grav blonav şi moare în 1869 la Braşov. A fost înmormântat în cimitirul evanghelic din oraş. Honigberger s-a remarcat din timpul vieţii ca un medic homeopat, reputat orientalist, arheolog şi botanist, fiind ales ca membru în Société Asiatique în anul 1835. El şi-a publicat memoriile la Viena şi Londra (2). Cunoştea 17 limbi, printre care germana, latina, franceza, engleza, turca, araba, persana, hindi, sanscrita şi caşmira.

Mircea Eliade: Aventurier de mare clasă, Honigberger era un om cultivat în foarte multe ştiinţe, profane şi oculte
„Adevărul este că anevoie te puteai sustrage farmecului misterios al acestui doctor sas, doctor prin buna lui hotărâre, căci nu avusese, oficial, decât o diplomă de farmacist. Honigberger îşi petrecuse mai mult de jumătate din lunga lui viaţă în Orient. Ajunsese într-un rând medicul Curţii, farmacistul, directorul Arsenalului şi amiralul maharajahului Ranjit-Singh din Lahore. De mai multe ori a adunat averi considerabile şi le-a pierdut. Aventurier de mare clasă, Honigberger nu fusese niciodată, totuşi, şarlatan. Era un om cultivat în foarte multe ştiinţe, profane şi oculte, şi colecţiile sale etnografice, botanice, numismatice şi artistice au îmbogăţit multe muzee ilustre. Încă din primăvara anului 1907, am început să cred că tot ce scrisese Honigberger în amintirile sale indiene era nu numai autentic, în sensul strict al cuvântului, dar reprezenta numai o infimă parte din ce văzuse şi ce izbindise să înfăptuiască el”.