„Doctorul fără de arginți” a fost înmormântat

„Haiducul” din Codrul Fetea, dr. Teofil Mija, a fost condus pe ultimul drum ieri, de la Biserica Greco-Catolică din Brașov Un Don Quijote al timpurilor noastre - așa cum a fost numit dr. Teofil Mija (foto) de către cei apropiați, a fost condus ieri pe ultimul drum. Ceremonia religioasă a avut loc la Biserica Greco-Catolică, de pe strada Zizinului, la ea participând prieteni, rude, disidenți, deținuți politici, dar și simpatizanți ai mișcării legionare și anticomuniste. Înmormântarea a avut loc la Cimitirul central. „Crescut de Frăția de Cruce” Teofil Mija s-a născut pe 11 septembrie 1923, la Brătei, județul Tîrnava Mare, actualul județ Sibiu. A absolvit Liceul „Principele Nicolae”, din Sighișoara, iar în 1942 s-a înscris la Facultatea de Medicină din Iași. Pentru că a înființat Centrul de Rezistentă Armată din Codrul Fetea în 1948 a trebuit să fugă în munți. Arestat în mai 1950, într-o casă-capcană a Securității, a fost condamnat la 14 ani de închisoare. Din cei 14 ani, 10 i-a petrecut în zarca Aiudului, în a doua celulă, pe culoarul din dreapta. Restul pedepsei a ispășit-o la Canal, la Cluj și la Oradea. În închisoarea din Aiud l-a întâlnit pe Nicolae Purcărea, care își amintește cu tristețe de acele momente. „A fost crescut de Frăția de Cruce, partea de Tineret a Mișcării legionare, și n-a cunoscut decât această iubire: să dai totul pentru semenul tău, totul să faci pentru el. Chiar și meseria pe care a avut-o nu ar fi putut una mai adecvată crezului său. A înțeles că trebuie să jertfești totul pentru aproapele tău. Și asta a făcut, neglijându-și familia pentru visele lui. Visul lui a fost să facă ceva pentru oameni și a făcut. Îl găseai la căminul de bătrâni din Săcele, la Dispensarul Cristiana”, ne spune Nicolae Purcărea, un prieten apropiat și fost deținut politic. El îl numește pe dr. Mija drept „doctori fără de arginți”. Ieri, când sicriul a fost coborât în groapă, pentru dr. Mija s-a cântat imnul legionarilor. „Ne vom duce și noi după ei” La ieșirea din închisoare avea doar 47 de kilograme. Își păstrase însă puterea sufletului și a minții. Un om curajos și neobosit a rămas până în ultima sa zi de viață. „În `60 ne-am întâlnit la Penitenciarul Aiud. Crezul nostru era unul național-creștin. Când el a ajuns la Brașov, ne-am întâlnit și nu ne-am mai despărțit până la moarte. Acum am rămas mai singur - s-a dus Ghiță Ionescu, acum Mija - am mai rămas Ursu și cu mine, din cei mai în vârstă. Cu plecarea fiecăruia, se rupe în noi câte ceva. Până când, în curând, ne vom duce și noi după ei”, a subliniat Purcărea. „A fost un om de-o omenie rară” În anul 1990, dr. Mija a înființat dispensarul medical al foștilor deținuți politic, pe care, în 1993, l-a comasat cu cel al Asociației Filantropice Medical-Creștine „Cristiana”. În 1999, a înființat în Săcele un cămin pentru bătrâni, iar din 2001, o cantină pentru săraci. Până în ultimele clipe de viață, doctorul avea planuri de dus la îndeplinire. „A fost un om de-o omenie rară. Un suflet mare care totdeauna a trăit pentru cei din jurul lui. Niciodată nu s-a gândit la el sau la binele lui. Și-ar fi dorit să mai trăiască, să-și ducă la îndeplinire dorințele. A făcut multe ajutoare, s-a zbătut foarte mult pentru azilul de bătrâni din Săcele și pentru Policlinica Cristiana. Mai avea niște planuri, dar nu mi le-a spus”, a declarat Olga, verișoara sa.