Doamna handbalului românesc

Discutam nu cu mult timp în urmă despre ce înseamnă handbalul în România, câte nume impresionante a dat acest sport în țară și nu numai. Ne delectăm încă cu nume prestigioase care încă sunt în activitate, precum: Luminița Huțupan, Steluța Luca, Valentina Elisei, Simona Gogârlă pentru a numi numai pe unele dintre fetele vicecampioane mondiale. Făcând o incursiune în timp, putem afirma, fără putință de tăgadă că cea mai mare dintre toate este „Doamna Handbalului Românesc”, nimeni alta decât actualul antrenor al brașovencelor de la Rulmentul, Mariana Târcă. Numai dacă parcurgem cifrele impresionante din întreaga carieră, care se întinde pe o perioadă de aproape 30 de ani, te minunezi. A cucerit în carieră 14 titluri de campioană, 8 în România și 6 în Croația. La 20 de ani a fost semifinalistă a Cupei Campionilor. A disputat 4 finale ale primei competiții continentale, pe una câștigând-o cu Podrava Koprivnica. A avut 335 participări în prima reprezentativă a țării, pentru care a înscris 2043 de goluri. De două ori a fost selecționată în echipa Europei și de alte două ori în cea a lumii. Numai amintind de aceste cifre, te apucă amețeala. O mai vezi și astăzi intrând la antrenamentele echipei pe care o păstorește, uimind prin vigoarea cu care evoluează la cei aproape 45 de ani (pe care îi va împlini pe 9 octombrie). Sorina, bucuria cuplului Târcă Anumite curiozități m-au împins să aflu anumite subterane din viața particulară a unui om de sport de mare valoare, care împacă foarte bine viața personală cu sportul. Mai are timp Mariana Târcă de familie, de gospodărie și, de opt ani încoace, de lumina ochilor ei, Sorina? „Trebuie să existe o comuniune într-o singură persoană atunci când îți dorești cu adevărat să ai ceva și, bineînțeles, pe primul plan rămâne familia. Sunt împlinită în primul rând din acest punct de vedere, chiar dacă cariera mea a necesitat eforturi și sacrificii enorme, până la urmă am reușit s-o am pe Sorina (n.r. fetița născută în urmă cu 8 ani). Dumnezeu m-a ajutat, deși cariera mea a fost foarte lungă (n.r. - a evoluat în teren până la 41 de ani) și ea a venit destul de târziu, la 37 de ani. Este adevărat, este foarte greu să îmbini cariera cu familia, să încerci să le faci pe toate bine. La ora actuală dezavantajată, dacă pot spune așa, este Sorina, pentru că am adaptat-o și pe ea în funcție de timpul meu liber. Am adus-o în familia handbalului pentru că s-a implicat și îi place. Din punct de vedere sportiv văd în ea calități. Îmi doream să aibă calități, să mă urmeze în cariera mea, și-mi doresc ca ea să fie mult peste mine, dar este prematur să vorbim despre asta acum. Dacă lipsește mai mult de la antrenamente, fetele îi simt lipsa.” Oare se vede Mariana Târcă în Sorina atunci când făcea naveta Mândra-Făgăraș? „Nu am avut posibilitățile ei, dar la fel de băiețoasă eram și eu pe vremea aceea. Noi ne bucurăm că-i putem oferi totul, să nu-i lipsească nimic. Pe mine m-au călit acei ani când făceam naveta, pe bicicletă sau pe jos. De la 13 ani, de când am început handbalul cu prof. Nicu Marian, am fost numai pe drumuri. Îmi făceam lecțiile sculându-mă dimineața la 5, pentru că seara veneam frântă de obosită. Nu este ușor pentru o fetiță să facă de două ori naveta.” Familia handbalului a adoptat-o necondiționat Părinții i-au dat tot ceea ce-i puteau da în acele vremuri. De la familia părintească a trecut în familia Rulmentului, unde, la nici 20 de ani, evolua pe prima scenă cu mult succes și pe plan internațional. Un pas înainte a fost plecarea alături de soțul ei, Sorin Târcă, la Bacău, unde o altă familie a primit-o cu toată dragostea. Din Moldova a plecat la familia din Vâlcea, o nouă treaptă spre marea afirmare. Aici a venit, cu toate că ar fi dorit să ajungă din nou sub Tâmpa, dar părinții lui Sorin aveau nevoie de prezența lor. Și aici, atât familia Târcă, cât și familia handbalului, au primit-o necon-diționat. „Vâlcea era o echipă bună, cu jucătoare valoroase, dar nu câștigase nici un campionat. Asta a fost de fapt soarta mea. Pe unde m-am dus, am avut rezultate și din momentul în care am plecat, echipa regresa. La Vâlcea devenisem o jucătoare matură, experimentată, cu rezultate. În al cincilea an eram considerată deja o jucătoare în vârstă, cu toate că aveam 30 de ani și mai aveam forță. Asta m-a ambiționat. Eram curtată de austriecii de la Hypobank și croații de la Podravka. Am ales cu sufletul și m-am dus la Koprivnica. Ce am văzut acolo m-a uimit. Sunt oameni deosebiți. Noi fetele ne consideram surori, pe care biologic nu le-am avut. La un moment dat eram obosită de câtă atenție mi s-a acordat. A fost cea mai frumoasă perioadă din cariera mea de jucătoare de handbal, pentru că mi s-a permis să mă exprim la adevărata mea valoare, în țară fiind încorsetată în niște chingi de care nu puteam să mă debarasez. Le-am plătit cu aceeași monedă în cei aproape șase ani cât am evoluat acolo. În țară nu mi s-a făcut o retragere, acolo a fost ceva grandios. Țin și acum legătura cu acei oameni minunați.” Antrenoratul început la Vâlcea A revenit în țară după o experiență internațională deosebită. „Am preluat ca antrenoare Oltchimul la finalul sezonului 2000/2001 si-am câștigat Cupa României. În anul următor am obținut eventul și ne-am calificat în finala «Cupei Cupelor». A fost o perioadă frumoasă la început de carieră de antrenor la o echipă cu renume. Mulțumesc acelor oameni că mi-au dat această șansă. Sunt mândră de acele fete, care au plecat, însă, pentru că Oltchimul a trecut printr-o perioadă grea. Au început să tragă înapoi”. Mariana Târcă intră în al patru-lea sezon de când a revenit sub Tâmpa. Un event (2005/2006), un loc II în campionat și cupă. O „Chalenge Cup” câștigată în 2006, dar mai important - o atmosferă de familie. „Primordial la noi este atmosfera de familie care ni se datorează, dar în același timp domnului Theodor Florescu cu care ne asemănăm din toate punctele de vedere. La început a venit cu întreaga familie, cu cunoscuți, cu prieteni. Acest lucru este un atuu pentru a aduce această echipă la nivelul grupelor Ligii Campionilor. Dacă vom continua așa, pe aceeași linie, putem merge cu fruntea sus în prima competiție a Europei.” Facem o completare, alături de familia amintită sunt și suporterii inimoși brașoveni, care țin tot mai sus standardul brașovean și urmăresc echipa peste tot în țară.