Din Veneţia Braşovului, în Veneţia Italiei

Foto: Imagini din expoziţia din Italia.
 
În perioada 12 februarie - 1 martie 2022, în contextul ediţiei din acest an a celebrului Carnaval de la Veneţia, galeriile Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia găzduiesc expoziţia documentară „Viaţa, oamenii şi diversitatea portului popular din Veneţia Transilvaniei”.
Expoziţia prezintă costume populare din satul Veneţia de Jos, judeţul Braşov, şi fotografii din viaţa satului. „Localnicii din Veneţia Transilvaniei sunt moştenitorii unui tezaur vestimentar de excepţie pentru zona istorică de răsărit a Ţării Făgăraşului, cu piese de port popular unice, puţin cunoscute publicului larg. Pe lângă exponatele vestimentare şi obiectele de podoabă expuse în premieră în Italia, expoziţia va cuprinde o serie de fotografii din viaţa satului, realizate în cadrul a două proiecte de documentare etnografică a portului popular: «Acasă la Origini»” – La Blouse Roumaine, fotograf Dinu Constantin şi Etnotique, fotograf Ileana Radulescu şi responsabil cercetare Alexandra Negrilă”, au transmis reprezentanţii Muzeului de Etnografie Braşov.
Veneţia Fagarasului a fost atestată documentar încă din anul 1235, când Papa Grigore al-IX lea porunceşte efectuarea unei cercetări în pricina dintre episcopul Transilvaniei şi mai mulţi preoţi din zona sudului Ţării Făgăraşului, printre care şi un anume „Conrad de Venetiis”, fiind astfel unul satele cu cea mai veche atestare din Ţara Făgăraşului.
Nicolae Densuşianu (1846-1911) afirma, în lucrarea sa „Dacia Preistorică”, că satul ar fi fost înfiinţat de colonişti romani stabiliţi în Dacia, în vecinătatea geţilor, şi susţine că Veneţia din Ţara Făgăraşului ar avea aceeaşi origine cu Veneţia din Italia. Chiar istoricul grec Herodot afirmă că în vecinătate cu geţii locuia un popor numit veneţi sau vineţi.
Satul a fost din cele mai vechi timpuri un important centru administrativ, judecătoresc, economic, comercial, cultural, având chiar şi o mică industrie înfloritoare. Oameni destoinici, localnicii se ocupau, pe lângă agricultură, cu prepararea varului (existau 30 de cuptoare în sat), negoţul cu lemne, producerea de ţigle şi cărămizi (6 ateliere), în sat fiind chiar şi un centru de cojocărit.
Proiectul este realizat de Asociaţia Culturală „Ioan Cavaler de Puşcariu”, în colaborare cu Etnotique, La Blouse Roumaine şi Muzeul de Etnografie Braşov.