Din octombrie, Braşovul va apărea pe harta gastronomică a ţării cu un nou ingredient carnea de sură de stepă

Poate cel mai cunoscut tablou românesc, „Carul cu boi” al lui Nicolae Grigorescu prezintă nişte animale neobişnuite pentru noi. Vitele din tabloul marelui artist au coarne lungi şi sunt diferite de vacile pe care le cunoaştem. Aceasta pentru că este vorba de Sura de stepă, o rasă care dispăruse din România la un deceniu după Al Doilea Război Mondial.
„Sura de stepă a fost ameninţată cu dispariţia din cauza mecanizării agriculturii şi răspândirii raselor îmbunătăţite, care au înlocuit-o aproape complet. Declinul rasei a început din perioada interbelică şi este legat şi de ritmul mai lent de creştere, maturitatea fiind atinsă după vârsta de 5 ani. În anii '50, Surele de stepă au dispărut aproape complet din Transilvania, rasa supravieţuind doar în Parcurile Naţionale din Pusta maghiară”, a explicat Istvan Szabo, manager afaceri verzi Fundaţia Conservation Carpathia.
În prezent, la Cobor au fost reintroduse cu succes circa 100 de exemplare din această rasă, de către fundaţia care promovează dezvoltarea durabilă a localităţilor de pe cei doi versanţi ai Munţilor Făgăraş. Astfel, din luna octombrie, Transilvania va apărea pe harta gastronomică a ţării cu un nou ingredient, carnea de vită din rasa Sura de stepă. Ferma de Biodiversitate Cobor, situată în Transilvania rurală, într-o aşezare atestată prima dată în 1206, se distinge datorită modelului de afacere verde, prietenoasă cu natura şi prin proiectul de reintroducere a Surei de stepă. Pe lângă faptul că este deosebit de frumoasă şi impunătoare,şi un adevărat punct de atracţie turistică pentru zonă, Sura de stepă este o specie semisălbatică, care trăieşte afară 365 de zile. Aceasta are o carne excelentă, care reflectă condiţiile de mediu nepoluat în care trăieşte, hrana sănătoasă, bazată pe iarbă şi lucernă şi modul de creştere în tihnă, natural, fără îngrăşare forţată.
„În ultimii ani am observat tendinţa tot mai crescută a oamenilor de a mânca mai sănătos şi din surse locale. Suntem mai atenţi la calitate şi la povestea din spatele unui produs. La Ferma de Biodiversitate Cobor le avem pe toate: povestea unui proiect pionier de mediu ce îşi doreşte protejarea Munţilor Făgăraş, povestea unui sat de secol XIII, aflat în declin demografic şi economic, dar care reînvie prin proiectul fermei, prin crearea a 15 locuri de muncă. Avem povestea Surei de stepă, o rasă istorică, aproape dispărută în România, care de mai bine de 4 ani completează peisajul satului şi care, în curând, va delecta papilele iubitorilor de carne de vită, cu un produs bun, din Transilvania, care lipseşte de pe piaţă. Am autorizat un punct de sacrificare în cadrul Fermei de Biodiversitate de la Cobor, respectăm normele DSVSA, însă nu industrializăm procesul, iar sacrificarea se face printr-o procedură de tăiere aproape tradiţională. Vom începe să comercializăm o cantitate redusă de carne de Sură de stepă în luna octombrie, direct de la fermă (contact@cobor-farm.ro), cu livrare în restaurante, băcănii sau la alţi doritori”, a adăugat Istvan Szabo.
Între secolele XII - XVIII aceste vaci jucau un rol important în viaţa de zi cu zi a ţăranilor. Foarte puternice, Surele erau folosite atât la trasul căruţelor şi al plugurilor, cât şi pentru producţia de lapte (8-10 l/zi) şi pentru carne. Sunt foarte rezistente, pot sta toată iarna în aer liber şi sunt imune în faţa multor boli. Acest lucru a făcut ca rasa să fie extrem de valoroasă în evul mediu. Documente de arhivă vorbesc despre transportul pedestru a peste 1.000 de bovine din Transilvania către pieţele din Viena, într-o perioadă când vitele fuseseră eliminate din Europa centrală din cauza bolilor.