Din nou liceeni, după 70 de ani

În 1938 intrau în prima clasă de liceu - că aşa era pe vremea aia, se făceau opt clase la liceu. În 1946 au terminat studiile liceale şi fiecare „ştudent”, că nu li se spunea elev - şi-a croit drumul său plecând în trei zări: la Cluj, Timişoara, Bucureşti, la facultate. Au fost peste 40 de absolvenţi în 1946 care-şi urau drum bun în viaţă. S-au reîntâlnit acum doar opt din foştii liceeni ai perioadei celui de-al Doilea Război Mondial. Vorbim despre promoţia 1946 a Liceului „Andrei Şaguna” - aşa cum se numea Colegiul braşovean, pe atunci exclusiv de băieţi. Alături le-au fost şi câteva doamne, care au încheiat cursurile la Liceul „Principesa Elena” (actualul Colegiu Naţional Unirea), exclusiv de fete pe atunci. Din generaţia şagunistă 1946 mai trăiesc în prezent doar 10 foşti absolvenţi.

Generaţia vremurilor celor mai tulburi
Întâlnirea foştilor absolvenţi a debutat cu o slujbă, oficiată de părintele Vasile Oltean, şi el fost şagunist. Apoi, ca în vremurile de altădată, a fost strigat catalogul şi rând pe rând, fiecare a povestit câte ceva despre sine sau despre cei care nu mai sunt. O generaţie care a dat mulţi ingineri, medici, profesori universitari, dar în rândurile cărora au fost şi deţinuţi politic în vremea regimului comunist. Şi-au adus aminte cu drag de Nicolae Zernoveanu, poreclit „Zorro”, „cu o statură impunătoare şi o minte sclipitoare, un bun matematician, care a fost şi în Guvern, fiind un bun inginer constructor, bun proiectant şi executant”. Omagiat şi aplaudat a fost şi Doru Şenchea, omul lor de echilibru, liderul de necontestat, prefect al promoţiei lor. El a fost şi deţinut politic. Aplaudat în absenţă a fost şi Liviu Popoviciu, medic renumit.
„Doar doi nu au făcut facultate din promoţia noastră. Astăzi, tinerii sunt cu telefoanele, tabletele. Noi am trăit alte vremuri, mai serioase şi mai severe. Regele Carol a abdicat, au venit legionarii, am trăit ciuntirea României Mari, a venit Războiul şi dacă ar mai fi durat un an, am fi fost şi noi încorporaţi. Au venit apoi comuniştii, altă năpastă. Am trecut şi prin marea secetă. Totuşi, noi chiar şi aşa am trăit, ne-am făcut datoria şi am ştiut să ne şi distrăm”, a amintit Nicolae Boş, profesor universitar încă în activitate, cel care şi-a reunit foştii colegi.
Alături de colegii săi a ţinut să fie şi Tudor Ciortea, nepot al compozitorului ce dă numele Liceului de Muzică din Braşov. Acum trăieşte în Statele Unite ale Americii, unde mai activează ca profesor de pian. „Din păcate, cei mai mulţi s-au dus înainte, să pregătească şi să ne aştepte pe fiecare. Poate pentru unii este ultima întâlnire. Nu este un moment de bucurie, însă, pentru că eu eram cantorul pe atunci, îmi doresc să mai cântăm o dată imnul nostru studenţesc «Gaudeamus»”, i-a mobilizat fostul absolvent pe colegii săi.
Decanul de vârstă al promoţiei, Octavian Boboc, născut în 1926, îşi aminteşte încă de simţul răspunderii, disciplina şi ordinea învăţate în liceul braşovean. „Eu am făcut şase clase primare şi apoi am ajuns la liceu cu ajutorul unui unchi, doi ani mai târziu. Am fost coleg cu cei de aici în clasele a VII şi a VIII-a de liceu. Aici am învăţat simţul de răspundere şi respectul. Am purtat numărul 44 şi pe atunci dacă făceai ceva nepotrivit în oraş, ţi se lua numărul şi trebuia să dai socoteală”, şi-a amintit fostul şagunist.
„Pe vremea noastră şcoala, liceul era considerat de noi Alma Mater - studenţii spun că Alma Mater este facultatea, nu este adevărat. Aici, în opt ani de zile, am căpătat baza unui comportament civilizat, a pregătirii corespunzătoare foarte severe. În fiecare duminică mergeam, cu rândul, la Biserica Sf. Nicolae. Liceul a fost confesional, coordonat de Mitropolia din Sibiu”, şi-a mai amintit Nicolae Boş.
Întâlnirea la liceu s-a încheiat cu o poză de grup în faţa liceului şi cu speranţa că poate se vor revedea şi la revederea după 80 de ani de la terminarea liceului.
„Cred că este un maraton al întâlnirilor. De o lună şi jumătate am avut întâlniri, de la 10 la 65 de ani, aceasta este de 70 de ani. Este o întâlnire emoţionantă să vezi nişte oameni care au aceeaşi stare ca atunci când au terminat şcoala. Sunt foarte legaţi de şcoală, se consideră în mare parte produsul şcolii, ca şi formaţie intelectuală şi educaţională şi este acest spirit care cred că este unic în România, spiritul şagunist care leagă toate generaţiile”, a mai spus şi Dorel Agache, director al Colegiului Naţional „Andrei Şaguna”.

Foto: Tudor Ciortea, nepotul compozitorului ce dă numele Liceului de Muzică braşovean, şi-a adunat colegii pentru un „Gaudeamus igitur”. Doar este profesor de pian, încă activ, în Statele Unite ale Americii.

Foto: Nicolae Boş, inginer ca formaţie, profesor universitar activ, i-a reunit pe colegii săi - atâţi câţi au mai rămas

Foto: Octavian Boboc - decanul de vârstă al promoţiei lui îşi aminteşte încă de lecţiile primite în liceul braşovean şi cum ordinea şi disciplina erau menţinute doar de elevi. „Niciun profesor nu aplica sancţiuni. Elevii dădeau. Ordinea şi disciplina erau susţinute şi predate de elevi. Asta însemna simţul răspunderii, pentru că trebuia să fii corect, era o mare responsabilitate”.