Din gândirea politico-filosofică a ministrului Flutur

„Câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia” - spune un proverb și bănuiesc că înțelepciunea populară a dat termenului de „prost” semnificația tradițională de simplu la minte, necomplicat. O astfel de lipsă de complicație mentală îmi evocă aproape fiecare apariția politică a domnului Gheorghe Flutur. Existența publică a domniei sale se împarte între două teme favorite: omorârea găinilor suspecte de gripă aviară și veștejirea adversarilor politici. Când nu vorbește de găini, dl Flutur vorbește de PSD și atunci își dă pe față toate îngrijorările provocate de evoluțiile din acest partid pe care l-ar vrea, asemenea galinaceelor care-i ies în cale, eutanasiat, pentru a nu răspândi virusul social-democrat și prin alte medii politice. Dincolo de resentimentele sale, justificate poate, la adresa reprezentanților unui partid care atunci când era la putere i-a făcut vreo patru dosare penale (dar, pe care, într-un gest de supremă mărinimie, le-a ștampilat în ultimă instanță cu salvatorul „NUP”), se desprinde această obstinație cu care vicepreședintele liberal (cât de liberal poate fi unul care-și îndemna premierul să demisioneze pentru a fi pe placul președintelui democrat) abordează tema partidului de opoziție. De parcă acesta n-ar avea și așa, destule belele, care vin direct din lipsa de coerență și de azimut a liderilor săi, copleșiți încă de eșecul electoral și de urmările contondente ale acestuia, dl Flutur pune gaz pe foc: ba i-ar pune cu genunchii pe coji de nucă, ca pe niște copii șturlubatici și fără minte, ba ar urma ca Coaliția să-și adune puterile și să-i lichideze după istoricul îndemn „pe ei că nu mai au gloanțe”. Această idee a lichidării opoziției, indiferent câtă boală ai avea pe ea, nu denotă, în spatele argumentației, o fire prea democrată. Nici măcar una liberală. Denotă un spirit totalitar, cu nostalgii serioase în legătură cu rolul conducător al unui partid unic. Gândirea sa politico-filosofică se află în strânsă relație cu o altă teoreticiană de frunte a actualei Coaliții, acea doamnă Constantinescu, de la PD, care răbufnea cu aplomb în urmă cu câteva luni: „Ciocu mic că noi suntem la putere!” Indestructibila legătură dintre dl Flutur și dna Constantinescu, doi dintre teoreticienii de elită ai noului curent portocaliu este evidentă, și ea se relaționează în mod exemplar cu alți câțiva doctrinari de-ai PSD-ului care, în epoca de aur a lui Năstase se îngrijorau de slăbiciunea Opoziției și de pericolul care ar pândi partidul dacă aceasta n-ar fi îngrijită și hrănită ca un fel de copil handicapat pentru a se putea prezenta la urne și a da bine din pdv democratic la lumea care ne înconjoară. Altminteri, nimic de reproșat dlui Flutur: agricultura ar merge perfect dacă n-ar fi inundații, secete, tornade, dăunători de toate felurile și, bineînțeles, gripă aviară. Cea cu care dl ministru se scoate din plin la imagine.