Din Braşov, s-a întors „cea mai bună actriţă” de la Constanţa

Teatrul de Stat Constanţa a fost, în weekend, locul ales pentru Gala Tânărului Actor HOP 2025, un punct de reper pentru tinerii artişti aflaţi la început de drum. De aproape trei decenii, pentru mulţi dintre participanţi, HOP nu a fost doar un moment de competiţie, ci şi un pas definitoriu în cariera lor. 
Premiul pentru Cea mai bună actriţă a fost acordat actriţei Cristina Bordeanu (prezentă în concurs cu momentul liber ales Naractriţa – „Trahinienele” şi „Electra” lui Sofocle, „Bacantele” de Euripide şi „Eumenidele“ de Eschil).
Tânăra artistă, în vârstă de 25 de ani, este din Braşov. Nu vine dintr-o familie de actori, dar scena i-a fost casă încă din copilărie. Tatăl său lucrează ca maşinist la Opera din Braşov şi crede că pasiunea ei a pornit în momentul în care, copil fiind, şi-a dorit să nu mai stea în public sau în spatele cortinei, ci să păşească în lumina reflectoarelor. „Când eram mică mă duceam la spectacole, neavând ai mei cu cine să mă lase, am crescut acolo. Am o amintire foarte vagă, şi anume că în timpul spectacolului meu preferat, «Vrăjitorul din Oz», voiam să mă duc pe scenă. Acela a fost primul meu impuls“, a povestit ea. 
Ani mai târziu, gândul şi inima ei rămăseseră la scenă, iar ea le-a urmat. Decizia a fost una bruscă şi ireversibilă. „La un moment dat, în clasa a XII-a, m-am hotărât că asta vreau să fac. Aşa, dintr-odată. M-am dus să dau admiterea, am intrat şi aşa am început“, a continuat actriţa.
Până în prezent, Cristina Bordeanu a lucrat în sectorul cultural independent, unde a venit cu propriile sale spectacole de tipul „one woman show“. Ea le-a scris, interpretat şi „plimbat pe unde s-a putut“.
A fost pe val şi acum a ajuns la mal... de mare – la Teatrul de Stat din Constanţa. „M-am hotărât să vin anul acesta la Gala HOP deoarece simţeam că mă izolez puţin cam tare în solo performance-urile mele şi îmi doream să reiau contactul cu breasla“, a mărturisit ea. Şi nu i-a fost uşor: „Au fost multe probe pe care le-am avut. La proba impusă am primit un text absolut minunat: Mihaela Mihailov, «În zori lumina e mai aspră», pe care l-am citit plângând. După ce l-am terminat, m-am uitat în gol două minute cel puţin. Un monolog pe care l-am găsit foarte dificil din textul respectiv şi pe care am încercat să-l onorez. Pentru momentul meu de la proba liberă, mi-am dorit foarte tare să pot să mă arăt pe mine. N-am vrut să-mi asum niciun personaj din tragedia greacă. Am făcut un colaj şi m-am folosit de mijloace contemporane, am folosit un mictofon pentru a scoate anumite sunete, pe care am încercat să le decodez în felul acesta. Tragedia e un cod, de fapt, pe care am încercat să îl traduc. Momentul se numeşte «Naractriţa» şi sunt eu care performez nişte bucăţi din tragedie“, îşi aminteşte Cristina.
Tânăra nu se grăbeşte cu planurile de viitor, iar experienţa HOP a fost o revelaţie personală. Încă îşi caută cuvintele pentru a descrie tot ce a trăit, recunoscând că îi va lua timp să proceseze emoţiile intense. „A fost absolut minunat“, spune ea cu sinceritate, lăsând să se întrevadă emoţia încă proaspătă. „Simt că am trecut un hop şi eu, cu mine însămi, dar şi cu domeniul“, mărturiseşte Cristina, cu un zâmbet care îmbină recunoştinţa şi încrederea. Poate tocmai de aceea, dintre toate lucrurile pe care le poartă cu ea de la Constanţa, cel mai preţios rămâne comunitatea de oameni pe care a descoperit-o: „Am întâlnit nişte oameni absolut minunaţi. Îi îndrăgesc foarte tare pe toţi colegii mei de anul acesta şi sunt sigură că drumurile noastre se vor mai intersecta“.