Din Braşov, au construit în Spania un mic „Turn Babel” fericit

Andreea şi Adrian Bolba au plecat din Braşov în urmă cu peste 20 de ani. În septembrie 2019 au deschis, în afara Barcelonei, propria şcoală. Nu ca afacere, la început, ci din disperare de părinte. La Natura Montessori School învaţă copii de 24 de naţionalităţi. Din cele cinci zile de şcoală, patru sunt dedicate metodei Montessori, iar una întreagă se desfăşoară afară, în pădurea care înconjoară clădirea.

Totul a pornit de la un diagnostic
În urmă cu opt ani, în 2019, fetiţa cea mare a familiei Bolba a fost diagnosticată cu sindrom Asperger, iar şcoala în care învăţa nu-i oferea ce avea nevoie. Aşa că părinţii au făcut ce fac puţini oameni: în loc să caute o altă şcoală, au construit-o pe a lor.
„Neavând condiţiile optime în şcoala unde deja studia, am decis împreună cu soţia să deschidem un proiect propriu, un proiect al nostru, pentru a-i putea da tot ceea ce are nevoie”, povesteşte Adrian Bolba.

Ce este metoda Montessori
Şcoala funcţionează după principiile metodei Montessori, dezvoltată de medicul italian Maria Montessori, o pedagogie care pune accent pe dezvoltarea individuală a fiecărui copil. În locul unei programe rigide, în care toţi elevii învaţă acelaşi lucru în acelaşi ritm, fiecare copil este încurajat să îşi urmeze propriile interese şi propriul ritm de dezvoltare.
„Montessori este o pedagogie personalizată, centrată pe copil şi pe nevoile lui specifice. Observăm cu atenţie comportamentul, pasiunile şi talentele fiecărui copil şi încercăm să le dezvoltăm la maximum. Este un proces care porneşte din interiorul copilului”, explică Andreea Bolba.

Fără manuale şi fără teme pentru acasă
La Natura Montessori School, procesul de învăţare diferă radical de cel din şcoala tradiţională. Caietele şi manualele sunt înlocuite de materiale educaţionale concrete, pe care copiii le pot manipula şi prin intermediul cărora descoperă singuri noţiuni de matematică, geografie, istorie, biologie sau limbi străine.
„Toate conceptele din ariile curriculare sunt prezentate prin materiale concrete, care îi ajută pe copii să înţeleagă prin experienţă şi explorare”, spune Andreea Bolba.
De asemenea, elevii nu primesc teme pentru acasă, accentul fiind pus pe învăţarea activă şi pe dezvoltarea autonomiei.

O zi pe săptămână, lecţiile se mută în pădure
Un element aparte al şcolii este programul de tip Forest School. O zi întreagă din fiecare săptămână copiii ies din clasă şi îşi desfăşoară activităţile educaţionale în pădurea aflată în apropierea şcolii.
Contactul direct cu natura este considerat o componentă importantă a procesului educaţional, contribuind la dezvoltarea independenţei, a creativităţii şi a relaţiei copiilor cu mediul înconjurător.
Iar ce se întâmplă în pădure sună, pentru un părinte român obişnuit cu „ai grijă să nu răceşti", aproape ireal. Copiii se caţără în copaci, fac leagăne agăţate de crengi, aleargă, culeg frunze şi fac artă din culorile anotimpului. Dar mai ales: învaţă să supravieţuiască.
„Învăţăm tehnici de supravieţuire, îi învăţăm pe copii cum să facă focul, cum să potabilizeze apa, cum să facă refugii în caz de necesitate, le dăm lecţii de prim ajutor.  Copiii, începând de la 3 ani, folosesc unelte, scule, cuţite, fierăstraie şi chiar învaţă să le folosească în condiţii de siguranţă; nu am avut practic accidente pe parcursul acestor ani. Iar încrederea în sine a copiilor se dezvoltă incredibil de mult”, povesteşte Adrian. 
El recunoaşte că teama părinţilor e firească. Cine ar sta liniştit văzându-şi copilul de 3-4 ani cu un cuţit adevărat, uneori mare, în mână? „Dar văzând progresul şi ceea ce învaţă aici în şcoală, şi ştiind că sunt pe mâini bune, într-un final văd rezultatele şi sunt foarte mulţumiţi”.
Ideea acestui gen de cursuri este veche de când lumea: un copil căruia i se dă responsabilitate reală devine responsabil. Un copil tratat ca fiind capabil devine capabil.

Un adevărat „Turn Babel”
După acreditarea ca Şcoală Internaţională Americană, instituţia fondată de cei doi braşoveni a atras familii din întreaga lume.
În prezent, învaţă aici copii proveniţi din aproximativ 24 de naţionalităţi, iar diversitatea culturală a devenit una dintre caracteristicile definitorii ale şcolii.
În sălile de clasă, profesorii predau în spaniolă, engleză şi catalană, în timp ce elevii comunică firesc în mai multe limbi, transformând şcoala într-un veritabil spaţiu multicultural.

Copiii care îşi educă părinţii
Iar cel mai bun efect al acestei şcoli nu se vede în clasă, ci acasă. Copiii se întorc din pădure şi încep, fără să-şi dea seama, să-şi „reeduce” părinţii.
„Familiile şi părinţii deja vin şi ne dau acest feedback, prin care ne spun că, la rândul lor, copiii îi îndrumă să iasă cât mai des cu ei în pădure, să meargă cu cortul, îi învaţă pe părinţii lor ceea ce ei au învăţat aici în şcoală: cum să facă focul cu anumite dispozitive sau cum să potabilizeze apa, cum se construieşte şi se montează un cort când merg în camping”, explică cei doi soţi.
Şi nu e vorba doar de tehnici de camping. E vorba de o întreagă conştiinţă civică pe care micuţii o cară acasă în ghiozdan.
„Chiar de multe ori părinţii recunosc faptul că, mergând cu copiii prin parc sau prin oraş, aceştia le atrag atenţia: «Uite, mami, un gunoi, trebuie să-l luăm, să-l aruncăm la coşul de gunoi»”, spun ei.

100% privată
Dincolo de pedagogie şi pădure, Natura Montessori e şi o afacere. Una 100% privată, fără niciun leu – sau euro – de la stat.  „Nu avem niciun fel de ajutor din partea Guvernului, din partea Ministerului Educaţiei”, precizează Adrian. Toate fondurile vin strict din taxele plătite de familii.
Iar drumul, ca la orice business, n-a fost lin:  „La început, cu siguranţă, ca la orice business, primii 3-5 ani reprezintă o perioadă dificilă, de clădire şi de stabilitate a acelui proiect”. Abia acum, la începutul celui de-al optulea an şcolar, familia spune că vede orizontul şi aşteaptă şi primele beneficii economice.
Ce i-a ţinut pe linia de plutire? O rezilienţă pe care Adrian o leagă direct de condiţia lor de străini: „Faptul de a fi străini într-o ţară care nu e a ta te întăreşte, şi probabil că o familie de spanioli, dacă ar fi făcut acest lucru sau ar fi trecut prin ce am trecut noi, ar fi renunţat de multe ori în situaţii grele, complicate. Dar noi nu ne-am lăsat doborâţi, să spun aşa, şi am continuat chiar cu mai mare îndârjire”.