Din bijuterie, motiv de jenă. Bine aţi venit în „Braşov, cel mai frumos oraş din România”

Prima impresie se schimbă, de obicei, mai greu. Şansa Braşovului este că are atât de multe de oferit celor care îl vizitează, deoarece prima impresie este un fiasco total. Pe oriunde ar vrea cineva să ajungă în Braşov, va avea o experienţă neplăcută.
Cei care ar dori să ajungă pe calea aerului vor constata repede că oraşul nu are aeroport. Străinii care se uită pe Internet vor spune că de la Bucureşti sunt doar 160 de kilometri, deci într-o oră şi jumătate vor fi la Braşov. Aceştia se înşeală amarnic, deoarece, de foarte multe ori, distanţa dintre cele două oraşe este parcursă chiar şi în 6 ore, din cauza traficului infernal de pe DN1, pe Valea Prahovei.
Lipsa unei autostrăzi face ca o persoană care locuieşte la Paris să ajungă de la Bucureşti acasă mult mai repede decât o alta care vrea să meargă la Braşov.
Mai rămâne varianta trenului. O soluţie civilizată, extrem de utilizată şi avantajoasă. Dar nu în România. Pe lângă faptul că trenurile noastre au o viteză de melc (şi nici nu este de mirare, din moment ce şinele, traversele şi tot ce ţine de infrastructură, precum şi locomotivele sunt extrem de vechi, multe din ele de o jumătate de secol), cei care ajung în Gara Braşov au o cruntă dezamăgire. Coşurile de gunoi sunt murdare şi atârnă, mai-mai să cadă, astfel că nu este de mirare că, de foarte multe ori, sunt goale. Nimeni nu prea are curaj să pună ceva în ele, de teamă să nu cadă cu totul şi să se facă de râs faţă de ceilalţi oameni de pe peron. O tablă pe care este scris numele oraşului este posibil să fi fost păstrată pentru turnarea unui film de groază, deoarece pare potrivită pentru aşa ceva. Văzută de pe peron, gara, altădată mândria Braşovului, lasă un gust amar celor care o privesc. Noroc că fiecare călător coboară în tunelul care ajunge fie în clădirea gării, fie în parcul din cealaltă parte, în cartierul Tractorul. Numai că şi în tunel sunt probleme. În urmă cu câteva zile, un neon atârna până aproape de pământ, încât pericolul de electrocutare era evident. Totuşi, angajaţii au intervenit şi au remediat problema, semn că aspectul deplorant al zonei se datorează mai mult conducerii centrale, decât celei locale. Nu că aceasta din urmă nu ar avea partea ei de vină, dacă ne uităm la iarba lăsată să crească neglijent la doar doi paşi de calea ferată. În acelaşi pasaj se văd urmele infiltrării apei de ploaie în tavan. Atât pe peroane, cât şi în clădire persistă un miros de urină extrem de deranjant.
Deşi există camere de luat vederi, iar Poliţia Transporturi are sediul în clădirea gării, oameni ai străzii îşi fac aici veacul şi nevoile. În zonă nu ai cum să nu întâlneşti un cerşetor, de cele mai multe ori o mamă cu un copil în braţe, pe care Protecţia Copilului se face că nu-i vede.
În faţa clădirii există un alt pericol: multe pavele lipsesc, iar altele sunt sparte şi pun în pericol trecătorii. Primăria Braşov a încercat de multe ori să preia clădirea pentru o perioadă şi să o renoveze, însă reprezentanţii Căilor Ferate s-au opus. Chiar ministrul Transporturilor din 2019, Răzvan Cuc, într-o vizită la Braşov, promitea că va investi în această clădire şi în infrastructura feroviară din judeţ. „Gara Braşov se va moderniza. Va fi un proiect impresionant, în valoare de 40 de milioane de euro”, spunea ministrul Cuc, în urmă cu doi ani. Deocamdată, însă, nu s-a mişcat nici măcar un deget în această privinţă, aşa că peste un milion de turişti anual, câţi vizitează Braşovul în ultima perioadă, pot vedea o poartă de intrare în oraş care ar fi putut fi un obiectiv turistic în sine, însă este un loc care să-i facă pe oaspeţi să fugă cât mai departe.
Autostradă, cale ferată, aeroport, e ceea ce toţi sunt de acord că lipseşte Braşovului care, chiar şi aşa, e numărul 1 în turism. Dintre toate, doar cu aeroportul avem ceva concret. N-a fost uşor, a fost şi acesta promis de vreo 20 de ani, dar a trebuit să se schimbe oamenii la CJ care să se pună lucrurile pe roate. Decolăm în 2022.