Din 5 lei, 10 lei: În 8 zile, 2,3 milioane de dolari!

 În 8 zile şi jumătate, pentru Andreea Aniţă, o tânără de 27 de ani bolnavă de cancer, s-au strâns 2,3 milioane de dolari. O sumă care, cu o săptămână înainte, părea imposibil de atins. Este o campanie, care dincolo de cifre, a fost construită din gesturi mici şi repetitive: donaţii de 5, 10, 50 de lei.
 Oameni din România şi din diaspora au dat „cât au avut” şi au împins o campanie umanitară dincolo de orice precedent. În spatele campaniei se află Daniel Ceclan, poliţist din Braşov cunoscut în online drept Dani Cek, şi Alexandru Lungu, preot din Fălticeni. Cei doi au vorbit despre campania fără precedent din România. 
Mobilizarea a fost în mare parte pe reţelele de socializare, însă a ieşit şi din online. În Fălticeni, „absolut toată comunitatea a reacţionat”. A urmat diaspora, unde „antreprenori au pus afişe cu chipul Andreei în vitrinele magazinelor, au scos urne mobile pentru donaţii”.  
Pentru Daniel Ceclan, cunoscut în online ca Dani Cek, această logică a donaţiilor mici e un mecanism pe care l-a văzut funcţionând ani la rând. De profesie poliţist, spune că implicarea lui în campaniile umanitare este voluntară, făcută în timpul liber, printr-un sistem informal construit în jurul reţelelor sociale. „De mai bine de şase ani desfăşor campanii umanitare, în special pentru copii diagnosticaţi cu cancer şi cu alte boli grave. Sunt preşedintele unei asociaţii umanitare numite Aripi pe Pământ, dar de profesie sunt poliţist. Din asta trăiesc. Ceea ce fac în timpul meu liber este strict voluntariat”.
În spatele paginii lui, nu este însă un om singur. De-a lungul anilor, în jurul lui s-a format o reţea de peste 600 de voluntari, oameni care distribuie cazurile, răspund mesajelor, caută soluţii şi ţin legătura cu familiile.  „Cei mai mulţi sunt voluntari în adevăratul sens al cuvântului: au un loc de muncă, sunt poliţişti, medici, profesori, avocaţi, judecători. Nimeni nu câştigă niciun ban din asta”, spune el. 
În ultimul an şi jumătate, i s-a alăturat părintele Alexandru Lungu, din Fălticeni, judeţul Suceava. Împreună, spun ei, au trecut prin campanii mari, unele de peste un milion de euro. Anul 2025 a fost, din perspectiva lor, unul care concentrează tot acest parcurs.
„Anul trecut, în 2025, am avut 102 copilaşi pe care i-am sprijinit să ajungă la tratament în străinătate şi pentru care s-au strâns peste 10.400.000 de euro. Toţi trăiesc. Unii au învins cancerul, ceilalţi luptă în continuare, pentru că, din păcate, cu cancerul trebuie să ai răbdare şi timp.”

Andreea Aniţă: 27 de ani şi 11 ani de luptă
Andreea Aniţă are 27 de ani şi este tot din Fălticeni. Luptă cu cancerul de la 16 ani. Când vorbeşte despre ea, Dani Cek nu intră în detalii emoţionale, ci enumeră etapele medicale care au împins-o, treptat, spre o zonă fără opţiuni: „De 11 ani luptă cu cancerul. Şi până acum a încercat cam toate tratamentele disponibile, atât în ţară, cât şi în străinătate, ca să ţină boala sub control”.
În urmă cu aproximativ doi ani, sora Andreei a ajuns la părintele Alexandru Lungu. A fost prima campanie majoră pentru ea, care a făcut posibil un tratament în Turcia: „Acum aproximativ doi ani şi jumătate, sora ei, Magdalena, a venit la biserică şi mi-a povestit despre suferinţa Andreei şi despre lupta pe care o duce de la 16 ani”. Atunci, cu ajutorul unei campanii umanitare, s-au strâns aproximativ 200.000 de euro. Tratamentul a avut iniţial efecte, dar boala a revenit agresiv.
Andreea a trecut prin amputarea piciorului drept, după ce în jurul genunchiului s-a instalat o gangrenă. Cancerul a metastazat la plămâni, iar o parte din plămânul drept a fost extirpată. „Şi, de atunci, tot se luptă”.
În ultimele luni, tratamentele clasice nu au mai funcţionat. Organismul nu a mai răspuns la chimioterapie. În apropierea sărbătorilor, starea ei s-a agravat vizibil, povesteşte părintele. 

Barcelona: „Nu se mai poate interveni”. Apoi a venit îndrumarea către SUA 
Dani Cek povesteşte că a facilitat contactul cu Spitalul San Juan de Déu din Barcelona, un centru de referinţă unde mai ajunseseră şi alţi pacienţi sprijiniţi de echipa lui.  „Este un centru de renume. Iar cei de acolo ne-au confirmat că, din păcate, nu se mai poate interveni sub nicio formă, pentru că organismul ei n-ar mai suporta”.
În acelaşi timp, medicii din Barcelona au deschis o ultimă uşă, continuă poliţistul braşovean. Tratamentul despre care au aflat este TECELRA, o terapie celulară aprobată în Statele Unite în august 2024. O terapie foarte nouă, destinată cazurilor în care toate celelalte opţiuni au eşuat.
„Este o terapie celulară care extrage celulele T din sânge, le modifică genetic şi le multiplică în laborator, iar apoi sunt reintroduse în organism ca să atace celulele canceroase”, explică poliţistul care a documentat acestă tratament. 
Alături de echipa de voluntari, a verificat aprobarea FDA, a contactat spitale din SUA şi a trimis documentele medicale ale Andreei, inclusiv probele de biopsie: „Există nişte paşi clari ca să te încadrezi în tratament”.

„Ne aşteptam la un cost de 700-800 de mii”. Apoi a venit şocul 
Iniţial, preţul dozei afişat public părea mare, dar gestionabil pentru o echipă care mai trecuse prin campanii dificile. Răspunsul final din partea Memorial Cancer Center din New York a schimbat însă datele problemei. „Ne aşteptam la un cost de 700-800 de mii de dolari. Doar că spitalul ne-a transmis un cost total de 2.300.000 de dolari, care acoperă totul”, explică Cek.  Suma include internarea, analizele, chimioterapia prealabilă, procesarea celulelor, eventuale îngrijiri de terapie intensivă. 
 „Problema cea mai mare e că spitalul cere toţi banii în avans. După ce primesc banii, trimit scrisoarea de accept”, adaugă poliţistul. 

De ce statul nu a putut ajuta
Când suma ajunge la milioane de dolari, întrebarea despre un posibil sprijin din partea statului apare firesc. A apărut şi în cazul Andreei. Răspunsul, spune Dani Cek, l-au avut deja, din experienţa strânsă în anii în care au dus oameni la tratament în afara ţării –  inclusiv în Statele Unite, Australia sau Asia. „Din experienţa pe care o avem în atâţia ani, statul român, chiar dacă ar vrea să ajute, nu are nicio portiţă legală”, spune Cek. „Tratamentul ăsta este aprobat doar în America de către Food and Drug Administration. Nici măcar nu a ajuns în Europa”.
Faptul că tratamentul nu este disponibil pe continent înseamnă, practic, că nu există niciun mecanism administrativ prin care cazul Andreei să poată fi preluat de stat. Nu există un formular, o comisie sau o procedură prin care să poată fi cerut măcar un sprijin parţial.  „Nu există nicio pârghie prin care Andreea să poată face o solicitare de sprijin. Nici măcar să înainteze o cerere”, explică el.
Paradoxal, spune braşoveanul, în timp ce instituţiile nu au avut nicio pârghie legală, lumea medicală – medici din ţară şi din străinătate – a reacţionat rapid, confirmând că tratamentul este real şi că, în anumite cazuri, poate funcţiona. „Ne-au scris foarte mulţi medici care ştiau despre tratament şi despre centrele din America. Din punct de vedere medical, nu a fost nicio îndoială. Blocajul a fost strict administrativ.”

„Andreea nu şi-a dorit expunerea”
Pentru părintele Alexandru Lungu, campania a fost, dincolo de mobilizarea uriaşă, şi o presiune emoţională pentru Andreea. „Andreea nu şi-a dorit expunerea. I-am explicat de la început că altfel nu avem nicio şansă. Nici eu, nici Dani, nici echipa nu ne-am imaginat că se poate strânge o sumă atât de mare într-un timp atât de scurt. Este fericită acum că s-au strâns toţi banii, dar este copleşită. Sperăm să facă faţă din toate punctele de vedere – emoţional, fizic, psihic”, spune preotul. 

„Paradoxal, suferinţa ne aduce împreună mult mai tare decât bunăstarea”
Când vorbesc despre campanie, nici Dani Cek, nici părintele Lungu nu se opresc la sumele mari. Spun că adevărata surpriză a venit de la cei care nu aveau aproape nimic, dar au refuzat să rămână pe margine.  „Au fost oameni care şi-au vândut lucrurile din casă. Femei care scriau: «Nu am bani să donez, nu am ce să vând, dar îmi ofer timpul – fac curat, stau cu copiii, ajut cu ce pot»”.
Dani Cek povesteşte şi episodul care l-a lovit cel mai tare: un om al străzii care a adunat sticle ca să poată dona. „Avea acces la internet doar prin staţiile PECO. A adunat sticle şi mi-a scris pe Facebook să trimit pe cineva să-i ia banii, pentru că nu avea cont”. Nu i-a acceptat banii, ba chiar a rugat un voluntar să se ducă să verifice povestea lui, iar acum plănuieşte să-l ajute. 
Dani Cek că au fost sute de mii de români care au donat şi au ajutat. Şi concluzionează: „Paradoxal, suferinţa ne aduce împreună mult mai tare decât bunăstarea. Cel puţin asta am văzut eu în aceste zile.

„Mulţumesc…”
„Mulţumesc…
Nu există cuvinte care să cuprindă ce simt. Există doar o inimă care a fost ţinută în viaţă de altele. Vreau ca lumea să ştie asta, dacă încă respir, dacă încă sunt aici, este pentru că oameni care nu aveau nicio obligaţie faţă de mine au ales să mă poarte atunci când eu nu mai puteam merge”.  Sunt primele fraze din mesajul tinerei de 27 de ani, după ce au fost strânşi cei 2,3 milioane de dolari.
Campania s-a încheiat, iar suma necesară a fost strânsă. Urmează paşii care nu mai ţin de mobilizarea publică: acceptul oficial al spitalului din Statele Unite, obţinerea vizei medicale şi organizarea transportului.  „Andreea, deocamdată, este dependentă de oxigen portabil”, explică Dani Cek. „Asta înseamnă că nu ştim încă dacă va putea zbura cu un avion de linie sau dacă va fi nevoie de o aeronavă medicală. Toate lucrurile astea trebuie puse la punct într-un timp foarte scurt. De acum, trebuie să urgentăm acceptul, plata şi plecarea, pentru că starea ei s-a înrăutăţit”.
„Sunt foarte obosit”, adaugă. „Dar mă bucur. Faptul că banii sunt strânşi e doar primul pas. De acum e treaba medicilor”. „Tot ce îmi doresc este ca Andreea să ajungă în cele din urmă în Statele Unite şi tratamentul să funcţioneze. Atunci vom putea spune că toată această solidaritate, toată această zbuciumare, a ajuns la un capăt”, spune şi părintele Alexandru Lungu.

Ce este sarcomul sinovial 
Andreea Aniţă suferă de sarcom sinovial, o formă rară şi agresivă de cancer. Este un tip de sarcom al ţesuturilor moi, care apare, de obicei, la adolescenţi şi adulţi tineri şi care se dezvoltă cel mai frecvent în apropierea articulaţiilor, la nivelul membrelor.
Medicii explică faptul că, deşi poartă numele de „sinovial”, acest tip de cancer nu porneşte neapărat din articulaţii, ci din celule ale ţesuturilor moi, ceea ce îl face dificil de diagnosticat şi de tratat. Evoluţia poate fi lentă la început, dar, în timp, devine agresivă şi are o rată ridicată de recidivă.
Sarcomul sinovial este un cancer dificil tocmai pentru că are puţine opţiuni terapeutice în stadiile avansate. După ce tratamentele clasice eşuează, alternativele devin extrem de limitate.

Ce este tratamentul TECELRA 
În zilele campaniei, pe lângă valul de solidaritate, au apărut şi întrebări şi suspiciuni legate de tratamentul pentru care s-au strâns cei 2,3 milioane de dolari: dacă există cu adevărat, dacă este experimental sau dacă reprezintă o speranţă falsă.
Pentru a clarifica aceste informaţii, medicul specialist Anca Codreanu a publicat o explicaţie pe Facebook, în care a detaliat, din perspectivă medicală, ce este şi ce nu este tratamentul TECELRA. „Nu este un mit, nu este experimental «pe internet» şi nu este o înşelătorie”, a scris Anca Codreanu. „Este un tratament modern de imunoterapie personalizată, aprobat oficial în Statele Unite ale Americii de autoritatea americană a medicamentului (FDA)”.
Pe înţelesul tuturor, explică medicul, TECELRA nu este chimioterapie clasică şi nu este un tratament alternativ sau naturist, ci o formă de terapie celulară de ultimă generaţie, folosită în centre oncologice mari din Statele Unite. „Se folosesc celulele imunitare ale pacientului. Acestea sunt «învăţate» în laborator să recunoască celulele canceroase, apoi sunt reintroduse în organism pentru a ataca cancerul”.
Anca Codreanu subliniază că faptul că tratamentul este foarte nou şi disponibil doar în SUA nu înseamnă că este fictiv sau neverificat.